Instanță
Definitie, sens si explicatie
1Instanță, instante, substantiv feminin (si in sintagma instanta judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea si persoanele juridice. ♢ Expresie În ultima instanta = in cele din urma, pana la urma, nemaiavand alta cale. – Din franceza Instance, limba latina Instantia.
2Instanță substantiv feminin organ de stat insarcinat cu judecarea cauzelor civile si penale; autoritate judecatoreasca. o in ultima - = pana la urma. (< franceza instance, limba latina instantia)
3Instanță substantiv (Jur.) justitie. (S-a prezentat in fata -.)
4Instanta substantiv feminin, g.-d. art. instantei; plural instante
5Instanță -e f.
Organ de stat insarcinat cu aplicarea justitiei. ♢ Prima - prima treapta in ierarhia jurisdictiei. În ultima - in cele din urma; pana la urma. /<fr. instance, limba latina instantia
Organ de stat insarcinat cu aplicarea justitiei. ♢ Prima - prima treapta in ierarhia jurisdictiei. În ultima - in cele din urma; pana la urma. /<fr. instance, limba latina instantia
6Instanță substantiv feminin Organ de stat insarcinat cu aplicarea justitiei; autoritate judecatoreasca. ♢ În ultima instanta = pana la urma. [Conform: franceza instance, limba italiana istanza, limba latina instantia < in – in, stare – a sta].