Integralism
Definitie, sens si explicatie
1Integralism substantiv neutru
1. curent de avangarda in literatura dintre cele doua razboaie mondiale care proclama o arta a imediatului si a autenticitatii totale.
2. aspiratie catre actualizarea completa a propriei ideologii in viata social-politica. (< limba italiana integralismo)
1. curent de avangarda in literatura dintre cele doua razboaie mondiale care proclama o arta a imediatului si a autenticitatii totale.
2. aspiratie catre actualizarea completa a propriei ideologii in viata social-politica. (< limba italiana integralismo)
2Integralism substantiv neutru
3Integralism substantiv neutru
1. Curent de avangarda in literatura dintre cele doua razboaie mondiale care proclama eliberarea de sub autoritatea oricaror dogme estetice, logice, etice sau sociale.
2. Aspiratie catre actualizarea completa a propriei ideologii in viata social-politica. [Conform: limba italiana integralismo si „Integral” – titlul unei reviste din Bucuresti].
1. Curent de avangarda in literatura dintre cele doua razboaie mondiale care proclama eliberarea de sub autoritatea oricaror dogme estetice, logice, etice sau sociale.
2. Aspiratie catre actualizarea completa a propriei ideologii in viata social-politica. [Conform: limba italiana integralismo si „Integral” – titlul unei reviste din Bucuresti].