Intitula
Definitie, sens si explicatie
1Intitula, intitulez, verb I. Tranzitiv A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi intr-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Reflexiv A purta un titlu; a se numi. [Varianta: (popular) Intitula, verb Ii. – Din franceza Intituler, limba latina Intitulare.
2Intitula verb I. tr. a da un titlu (unei carti).
Ii. reflexiv a-si lua, a-si da un titlu. (< franceza intituler, limba latina intitulare)
Ii. reflexiv a-si lua, a-si da un titlu. (< franceza intituler, limba latina intitulare)
3Intitula verb verifica cuvantul: supranumi.
4Intitula verb, indicativ prezent 1 singular intitulez, 3 singular si plural intituleaza
5A se intitula se -eaza intranzitiv A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, limba latina intitulare
6A intitula -ez tranzitiv (carti, articole) A inzestra cu un titlu; a numi. /<fr. intituler, limba latina intitulare
7Intitula verb I. tr.
A da un titlu (unei carti, unei lucrari etcetera). ♦ refl.
A-si lua, a-si da un titlu. [P.i. 3,6 -leaza, varianta intitula verb I. / < franceza intituler, conform limba latina intitulare].
A da un titlu (unei carti, unei lucrari etcetera). ♦ refl.
A-si lua, a-si da un titlu. [P.i. 3,6 -leaza, varianta intitula verb I. / < franceza intituler, conform limba latina intitulare].