Intona
Definitie, sens si explicatie
1Intona, intonez. verb I. Tranzitiv
1. A canta inceputul unui cantec, a da tonul pentru inceperea unui cantec; p. gener. a executa un cantec; a canta.
2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvant, o fraza. [Varianta: (popular) Intona verb I] – Din limba italiana Intonare.
1. A canta inceputul unui cantec, a da tonul pentru inceperea unui cantec; p. gener. a executa un cantec; a canta.
2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvant, o fraza. [Varianta: (popular) Intona verb I] – Din limba italiana Intonare.
2Intona verb tr.
1. a canta, a executa (o bucata muzicala).
2. a rosti, a spune (un cuvant, o propozitie) cu un anumit ton. (< limba italiana intonare)
1. a canta, a executa (o bucata muzicala).
2. a rosti, a spune (un cuvant, o propozitie) cu un anumit ton. (< limba italiana intonare)
3Intona verb
1. verifica cuvantul: canta.
2. a modula. (- cuvintele.)
1. verifica cuvantul: canta.
2. a modula. (- cuvintele.)
4Intona verb, indicativ prezent 1 singular intonez, 3 singular si plural intoneaza
5A intona -ez tranzitiv 1) (piese muzicale) A incepe indicand tonul melodiei. 2) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a ingana; a fredona; a murmura. 3) (compozitii muzicale) A interpreta in mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etcetera) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner
6Intona verb I. tr.
1. A canta, a executa (o bucata muzicala).
2. A rosti, a spune (un cuvant, o propozitie etcetera) cu un anumit ton. [P.i. -nez si inton, varianta intona verb I. / < limba italiana intonare, conform franceza entonner].
1. A canta, a executa (o bucata muzicala).
2. A rosti, a spune (un cuvant, o propozitie etcetera) cu un anumit ton. [P.i. -nez si inton, varianta intona verb I. / < limba italiana intonare, conform franceza entonner].