1
Întretăiat, -ă, întretăiați, -te, adjectiv Care se intersectează, se încrucișează cu altul.
(Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Întrerupt, cu întreruperi. [Pronunțat: -tă-iat] – Vezi Întretăia.
(Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Întrerupt, cu întreruperi. [Pronunțat: -tă-iat] – Vezi Întretăia.
DEX – dicționarul explicativ
2
Întretăiat întretăiată (întretăiați, întretăiate) 1) vezi a întretăia și a se întretăia. 2) Care are întreruperi; cu pauze. Respirație întretăiată.
Vorbire întretăiată. [Silabe În-tre-tă-iat] /vezi a întretăia
Vorbire întretăiată. [Silabe În-tre-tă-iat] /vezi a întretăia
NODEX – noul dicționar explicativ
