1
Încrucișat2, -ă, încrucișați, -te, adjectiv
1. Care este așezat cruciș.
(Despre drumuri) Care se întretaie.
2. (Despre ochi sau priviri, prin extensiune despre oameni) Care se uită cruciș; sașiu.
3. (Despre plante și animale) împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită. – Vezi Încrucișa.
1. Care este așezat cruciș.
(Despre drumuri) Care se întretaie.
2. (Despre ochi sau priviri, prin extensiune despre oameni) Care se uită cruciș; sașiu.
3. (Despre plante și animale) împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită. – Vezi Încrucișa.
DEX – dicționarul explicativ
2
Încrucișat1 substantiv neutru Încrucișare. – Vezi Încrucișa.
DEX – dicționarul explicativ
3
Încrucișat încrucișată (încrucișați, încrucișate) 1) vezi A încrucișa și a se încrucișa.
A sta (sau A ședea) cu brațele (sau mâinile) încrucișate a) a sta și a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat cruciș; sașiu; ceacâr; ponciș; zbanghiu. /vezi a (se) încrucișa
A sta (sau A ședea) cu brațele (sau mâinile) încrucișate a) a sta și a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat cruciș; sașiu; ceacâr; ponciș; zbanghiu. /vezi a (se) încrucișa
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Încrucișat substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic
