Intrica
Definitie, sens si explicatie
1Intrica verb tr., reflexiv
1. a (se) incurca, a (se) intersecta la intamplare.
2. a (se) confunda; a face intrigi. (< limba latina intricare, franceza intriquer)
1. a (se) incurca, a (se) intersecta la intamplare.
2. a (se) confunda; a face intrigi. (< limba latina intricare, franceza intriquer)
2Intrica verb, indicativ prezent 3 singular intrica
3Intrica verb I. tr., reflexiv (Liv.)
1. A (se) incurca, a (se) intersecta la intamplare.
2. A (se) confunda; a (se) incurca; a intriga, a face intrigi. [P.i. intric. / < limba italiana, limba latina intricare].
1. A (se) incurca, a (se) intersecta la intamplare.
2. A (se) confunda; a (se) incurca; a intriga, a face intrigi. [P.i. intric. / < limba italiana, limba latina intricare].
