Invocație
Definitie, sens si explicatie
1Invocație, invocatii, substantiv feminin Faptul de a invoca; chemare in ajutor. ♦ Prin specializare: Chemare (cu valoare stilistica) adresata de catre un poet muzei pentru a-l ajuta in realizarea creatiei sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpeleaza un personaj (de obicei istoric) absent. [Varianta: Invocatiune substantiv feminin] – Din franceza Invocation, limba latina Invocatio, -onis.
2Invocație substantiv feminin
1. invocare.
2. procedeu artistic, rugaminte prin care poetul se adreseaza muzelor sau unor divinitati pentru a-l inspira. o - retorica = invocatie patetica. (< franceza invocation, limba latina invocatio)
1. invocare.
2. procedeu artistic, rugaminte prin care poetul se adreseaza muzelor sau unor divinitati pentru a-l inspira. o - retorica = invocatie patetica. (< franceza invocation, limba latina invocatio)
3Invocație substantiv verifica cuvantul: invocare.
4Invocatie substantiv feminin vocatie
5Invocație -i f. 1) verifica cuvantul: A invoca. 2) Citare ca argument pentru sustinerea unei afirmatii. 3) Chemare a unui poet adresata muzei pentru a-l inspira. [G.-d. Invocatiei] /<fr. invocation, limba latina invocatio, -onis
6Invocație substantiv feminin Invocare. ♦ Parte a unei opere literare in care poetul se adreseaza muzelor sau unor divinitati pentru a-l inspira. [Genitiv -iei, varianta invocatiune substantiv feminin / conform franceza invocation, limba latina invocatio].