Ipostază
Definitie, sens si explicatie
1Ipostază, ipostaze, substantiv feminin Stare, situatie in care se gaseste cineva sau ceva; aspect, infatisare, chip. [Varianta: (invechit) Ipostas substantiv neutru] – Din franceza Hypostase.
2Ipostază substantiv feminin
1. stare, situatie in care se gaseste cineva; aspect, infatisare.
2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin.
3. (in teologia crestina) fiecare entitate a trinitatii. (< franceza hypostase)
1. stare, situatie in care se gaseste cineva; aspect, infatisare.
2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin.
3. (in teologia crestina) fiecare entitate a trinitatii. (< franceza hypostase)
3Ipostază substantiv
1. verifica cuvantul: aspect.
2. verifica cuvantul: situatie.
3. verifica cuvantul: imprejurare.
1. verifica cuvantul: aspect.
2. verifica cuvantul: situatie.
3. verifica cuvantul: imprejurare.
4Ipostaza (situatie, infatisare) substantiv feminin (silabe mf. -sta-), g.-d. art. ipostazei; plural ipostaze
5Ipostază -e f.
Stare sau situatie in care se gaseste cineva. [Silabe -po-sta-] /<sl. ipostas, ngr. hypostasis
Stare sau situatie in care se gaseste cineva. [Silabe -po-sta-] /<sl. ipostas, ngr. hypostasis
6Ipostază substantiv feminin
1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substante spirituale (individul – unul, intelectul si sufletul) care impreuna cu materia constituie lumea inteligibila. ♦ (În teologia crestina) Fiecare entitate a trinitatii.
2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale.
3. Stare, situatie in care se gaseste cineva; aspect, infatisare. [Varianta ipostas substantiv neutru / < franceza hypostase, conform limba greaca (veche) hypostasis – tinere].
1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substante spirituale (individul – unul, intelectul si sufletul) care impreuna cu materia constituie lumea inteligibila. ♦ (În teologia crestina) Fiecare entitate a trinitatii.
2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale.
3. Stare, situatie in care se gaseste cineva; aspect, infatisare. [Varianta ipostas substantiv neutru / < franceza hypostase, conform limba greaca (veche) hypostasis – tinere].