Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ipoteză

1 * Cuvantul cu diacritice: ipotéză
Cuvantul fara diacritice: ipoteza

Definitie: IPOTEZĂ, ipoteze, substantiv feminin Presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etcetera ♦ (Matematica) Ansamblul proprietăților date într-o demonstrație și cu ajutorul cărora se obțin noi propoziții. – Din franceza hypothese.

2 * Cuvantul cu diacritice: ipotéză
Cuvantul fara diacritice: ipoteza

Definitie: IPOTEZĂ substantiv feminin 1. presupunere, supoziție enunțate pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la relația dintre anumite fenomene sau la legăturile dintre acestea și cauzele lăuntrice care le determină. 2. figură retorică constând în presupunerea unui lucru posibil sau nu, din care se trage o consecință. 3. (matematica) ansamblul elementelor date pe baza cărora se dezvoltă o demonstrație. (< franceza hypothese)

3 * Cuvantul cu diacritice: ipotéză
Cuvantul fara diacritice: ipoteza

Definitie: IPOTEZĂ substantiv 1. presupunere, prezumție, supoziție, (livresc) conjectură, (învechit) supunere. (Ce - a lansat?) 2. verifica cuvantul: presupunere.

4 * Cuvantul cu diacritice: ipotéză
Cuvantul fara diacritice: ipoteza

Definitie: ipoteză substantiv feminin, g.-d. art. ipotezei; plural ipoteze

5 * Cuvantul cu diacritice: ipotéză -e
Cuvantul fara diacritice: ipoteza

Definitie: IPOTEZĂ -e f. 1) Părere bazată numai pe fapte aparente; presupunere; prezumție; supoziție. 2) mat. Element dat pe baza căruia poate fi demonstrată o teoremă. [G.-D. ipotezei] lat., limba greaca (veche) hypothesis, limba franceza: hypothese

6 * Cuvantul cu diacritice: ipotéză
Cuvantul fara diacritice: ipoteza

Definitie: IPOTEZĂ substantiv feminin Presupunere, supoziție pe baza unor fapte cunoscute asupra relației între anumite fenomene sau asupra legăturii dintre aceste fenomene și cauzele lăuntrice care le determină. ♦ (Matematica) Element dat pe baza căruia se dezvoltă o demonstrație. [Conform: franceza hypothese, lat., limba greaca (veche) hypothesis < hypo – sub, thesis – poziție].

7 * Cuvantul cu diacritice: ipotéză ipotéze
Cuvantul fara diacritice: ipoteza

Definitie: ipoteză (ipoteze), substantiv feminin – Presupunere formulată pe baza unor fapte cunoscute. – Varianta (învechit) ipotes, substantiv neutru Mr. ipothise „afacere”. Gr. ὑπόθεσις (secolul XVIII, conform Galdi 202), și apoi din franceza hypothese. – Derivat ipotetic, adjectiv (presupus, prezumtiv), din limba greaca (veche) ὑποθετιϰός, folosit de Cantemir în 1705 (Galdi 202). Aceste cuvinte se scriu uneori cu h, ca în franceza