1
Ișlic, ișlice, substantiv neutru Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc.
Expresie A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Variantă: (învechit) Șlic substantiv neutru] – Conform turcă b a ș l ı k.
Expresie A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Variantă: (învechit) Șlic substantiv neutru] – Conform turcă b a ș l ı k.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ișlic (ișlice), substantiv neutru – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau.
Pînă la urmă, la jumătatea secolul XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Variantă șlic. Turcă ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), conform polonă szlyk, rusă šlik. – Derivat ișlicar, substantiv masculin (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, substantiv feminin (prăvălie de căciuli).
Pînă la urmă, la jumătatea secolul XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Variantă șlic. Turcă ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), conform polonă szlyk, rusă šlik. – Derivat ișlicar, substantiv masculin (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, substantiv feminin (prăvălie de căciuli).
DER – dicționarul etimologic
3
Ișlic substantiv neutru, plural ișlice
DOOM – dicționarul ortografic