Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Public -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: públic -ă
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: PUBLIC, -Ă, publici, -ce, substantiv neutru singular, adjectiv 1. Substantiv neutru: singular Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etcetera ♢ Locutiune adjectiv și adverb În public = (care are loc) în fața unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. ♢ Marele public = Ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etcetera 2. Adjectiv Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți. ♢ Opinie publică = părere, judecată a colectivității; prin extensiune public (1). ♦ Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. 3. Adjectiv Al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor. ♢ Viața publică = viața politică-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul. Forță publică = poliție. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe. Învățământ public sau instrucție, școală publică = învățământ sau școală organizate și controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcție în stat. – Din limba latina publicus, franceza public.

2 * Cuvantul cu diacritice: public
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: Public antonim: privat

3 * Cuvantul cu diacritice: públic
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: PUBLIC adjectiv , substantiv 1. adjectiv verifica cuvantul: general. 2. adjectiv (livresc) exoteric. (Doctrină -.) 3. substantiv verifica cuvantul: asistență. 4. substantiv sală. (-ul a izbucnit în aplauze.)

4 * Cuvantul cu diacritice: públic
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: PUBLIC substantiv verifica cuvantul: locuitori, populație.

5 * Cuvantul cu diacritice: públic
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: public adjectiv m. (silabe -blic), plural publici; f. singular publică, plural publice

6 * Cuvantul cu diacritice: públic
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: public substantiv neutru (silabe -blic)

7 * Cuvantul cu diacritice: públic
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: PUBLIC¹ n. 1) Număr mare de persoane; lume; mulțime. 2) Totalitate a persoanelor care asistă la un spectacol sau la o conferință. ♢ Marele - masele largi ale populației. În - în văzul lumii; în fața unui număr mare de oameni. limba latina publicus, limba franceza: public

8 * Cuvantul cu diacritice: públic -că
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: PUBLIC² -că (-ci, -ce) 1) Care ține de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivități omenești. Atitudine -că. Manifestare -că. ♢ Opinie -că părere a colectivității. Viață -că a) viața politică și administrativă dintr-un stat; b) activitatea unei persoane în raport cu funcțiile sociale pe care le exercită. 2) Care aparține întregii societăți. Bunuri -ce. Învățământ -. 3) Care este accesibil pentru toți membrii societății; pus la dispoziția tuturor; comun. Bibliotecă -că. ♢ Grădină -că parc. 4) Care aparține statului; de stat. 5) Care are loc în prezența unui mare număr de oameni. Scrutin -. Judecată -că. limba latina publicus, limba franceza: public

9 * Cuvantul cu diacritice: públic -ă
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: PUBLIC, -Ă adjectiv 1. (Op. p r i v a t) Care privește tot poporul, care aparține întregii națiuni. ♦ Care poate fi folosit de toată lumea. 2. Care se petrece, care are loc în fața unei adunări de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. ♦ Opinie publică = verifica cuvantul: opinie. substantiv neutru 1. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etcetera [Conform: franceza public, limba italiana pubblico, limba latina publicus].

10 * Cuvantul cu diacritice: públic -ă
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: PUBLIC, -Ă I. adjectiv 1. care privește tot poporul, aparține întregii națiuni. ♢ care poate fi folosit de toată lumea. ♢ (despre persoane) care ocupă o funcție de stat. 2. care are loc în fața unei adunări de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. II. substantiv neutru 1. colectivitate mare de oameni; mulțime. 2. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință. (< limba latina publicus, franceza public)

11 * Cuvantul cu diacritice: públic públică
Cuvantul fara diacritice: public

Definitie: public (publică), adjectiv – Obștesc, general. Franceza publique. – Derivat publică, substantiv feminin (republică), din limba latina res publica, conform pol. publika (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit; publica (var. cuvant invechit publicarisi), verb, din limba latina publicare, varianta cu sufix limba neogreaca: -isi; publicui, verb (învechit, a publica); publicați(un)e, substantiv feminin, din franceza publication; publicist, substantiv masculin, din franceza publiciste; publicitate, substantiv feminin, din franceza publicite; republică, substantiv feminin, din franceza republique; republican, adjectiv , din franceza republicain.