Definitie Public -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PÚblic, -Ă, publici, -ce, substantiv neutru singular, adjectiv
1. Substantiv neutru: singular Colectivitate mare de oameni; multime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etcetera ♢ Locutiune adjectiv si adverb În public = (care are loc) in fata unui anumit numar de persoane, in vazul lumii. ♢ Marele public = Ansamblu de persoane considerate in raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etcetera
2. Adjectiv Care apartine unei colectivitati umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveste pe toti, la care participa toti. ♢ Opinie publica = parere, judecata a colectivitatii; prin extensiune public (1). ♦ Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni.
3. Adjectiv Al statului, de stat; care priveste intregul popor; pus la dispozitia tuturor. ♢ Viata publica = viata politica-administrativa a unui stat; activitatea cuiva in legatura cu functiile de stat pe care le ocupa.
Gradina publica = parc.
Drept public = subimpartire mai veche a dreptului, care se ocupa de relatiile persoanelor cu statul.
Forta publica = politie.
Datorie publica = datorie a statului, rezultata din imprumuturi interne si externe.
Învatamant public sau instructie, scoala publica = invatamant sau scoala organizate si controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupa o functie in stat. – Din limba latina Publicus, franceza Public.

Varianta definitie 2: Public antonim: privat

Varianta definitie 3: PÚblic adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: general.
2. adjectiv (livresc) exoteric. (Doctrina -.)
3. substantiv verifica cuvantul: asistenta.
4. substantiv sala. (-ul a izbucnit in aplauze.)

Varianta definitie 4: PÚblic substantiv verifica cuvantul: locuitori, populatie.

Varianta definitie 5: Public adjectiv m. (silabe -blic), plural publici; f. singular publica, plural publice

Varianta definitie 6: Public substantiv neutru (silabe -blic)

Varianta definitie 7: PÚblic1 n. 1) Numar mare de persoane; lume; multime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferinta. ♢ Marele - masele largi ale populatiei. În - in vazul lumii; in fata unui numar mare de oameni. /<lat. publicus, limba franceza: public

Varianta definitie 8: PÚblic2 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. Atitudine -ca. Manifestare -ca. ♢ Opinie -ca parere a colectivitatii. Viata -ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri -ce. Învatamant -. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca -ca. ♢ Gradina -ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin -. Judecata -ca. /<lat. publicus, limba franceza: public

Varianta definitie 9: PÚblic, -Ă adjectiv
1. (Op. p r i v a t) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea.
2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni.
3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = verifica cuvantul: Opinie. substantiv neutru
1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume.
2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etcetera [Conform: franceza public, limba italiana pubblico, limba latina publicus].

Varianta definitie 10: PÚblic, -Ă I. adjectiv
1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ♢ care poate fi folosit de toata lumea. ♢ (despre persoane) care ocupa o functie de stat.
2. care are loc in fata unei adunari de oameni.
3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate.
II. substantiv neutru
1. colectivitate mare de oameni; multime.
2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< limba latina publicus, franceza public)

Varianta definitie 11: Public (publica), adjectiv – Obstesc, general.
Franceza publique. – Derivat publica, substantiv feminin (republica), din limba latina res publica, conform pol. publika (Tiktin), secolul XVIII, cuvant invechit; publica (var. cuvant invechit publicarisi), verb, din limba latina publicare, varianta cu sufix limba neogreaca: -isi; publicui, verb (invechit, a publica); publicati(un)e, substantiv feminin, din franceza publication; publicist, substantiv masculin, din franceza publiciste; publicitate, substantiv feminin, din franceza publicite; republica, substantiv feminin, din franceza republique; republican, adjectiv , din franceza republicain.