Definitie Oblic -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Oblic, -Ă, oblici, -ce, adjectiv
1. Înclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; piezis, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o alta dreapta sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri si prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) inclinate fata de baza; (despre conuri si piramide) cu dreapta care uneste varful cu centrul bazei inclinata fata de baza. ♦ (Despre ochi) Cu colturile exterioare ridicate spre tample; codat. ♦ Figurativ (Despre priviri) Banuitor, iscoditor.
2. (Lingv.; in sintagma) Caz oblic = nume dat uneori in gramatica romana cazurilor genitiv si dativ, iar in gramatica altor limbi, in mod curent, tuturor cazurilor, cu exceptia nominativului si a vocativului. – Din limba latina Obliquus, franceza Oblique.

Varianta definitie 2: Oblic adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: inclinat.
2. adverb piezis, (popular) poncis, (regional) soldis, (Transilvania si Banat) cordis, (Oltenia si Muntenia) palis. (Poteca coboara -.)
3. adverb verifica cuvantul: transversal.
4. adjectiv , adverb verifica cuvantul: diagonal.
5. adjectiv , adverb verifica cuvantul: piezis.

Varianta definitie 3: Oblic adjectiv m. (silabe -blic), plural oblici; f. singular oblica, plural oblice

Varianta definitie 4: Oblic -ca (-ci, -ce) 1) Care se afla sub un unghi fata de orizontala; piezis; costis. Linie -ca.
Pozitie -ca.
Raza -ca. 2) (despre ochi) Care are colturile ridicate spre tample; codat. 3) (despre privire) Care vadeste suspiciune; iscoditor. 4) gram.: Caz - orice caz in afara de nominativ. [Silabe O-blic] /<lat. obliquus, limba franceza: oblique

Varianta definitie 5: Oblic, -Ă adjectiv Înclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; piezis. ♢ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprima un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etcetera). substantiv feminin (Matematica) Dreapta care nu este perpendiculara pe dreapta sau pe planul dat. [Conform: franceza oblique, limba latina obliquus].

Varianta definitie 6: Oblic, -Ă I. adjectiv inclinat fata de o dreapta sau de un plan; piezis. o (lingv.) caz - = denumire a cazurilor care nu exprima un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etcetera).
II. adjectiv , substantiv neutru (muschi) a carui actiune se exercita in directii neparalele cu planul de simetrie a corpului.
II. substantiv feminin (matematica) dreapta care nu este perpendiculara pe dreapta, sau pe planul dat. (< franceza oblique, limba latina obliquus)

Varianta definitie 7: Oblic (oblica), adjectiv – Piezis.
Franceza oblique, din limba latina obliquus.
Accentul se poate datora influentei lui oblu. – Derivat oblicitate, substantiv feminin, dupa franceza obliquite.