Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Oblic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: óblic -ă
Cuvantul fara diacritice: oblic

Definitie: OBLIC, -Ă, oblici, -ce, adjectiv 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ Figurativ (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului. – Din limba latina obliquus, franceza oblique.

2 * Cuvantul cu diacritice: óblic
Cuvantul fara diacritice: oblic

Definitie: OBLIC adjectiv , adverb 1. adjectiv verifica cuvantul: înclinat. 2. adverb pieziș, (popular) ponciș, (regional) șoldiș, (Transilvania și Banat) cordiș, (Oltenia și Muntenia) păliș. (Poteca coboară -.) 3. adverb verifica cuvantul: transversal. 4. adjectiv , adverb verifica cuvantul: diagonal. 5. adjectiv , adverb verifica cuvantul: pieziș.

3 * Cuvantul cu diacritice: óblic
Cuvantul fara diacritice: oblic

Definitie: oblic adjectiv m. (silabe -blic), plural oblici; f. singular oblică, plural oblice

4 * Cuvantul cu diacritice: óblic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: oblic

Definitie: OBLIC -că (-ci, -ce) 1) Care se află sub un unghi față de orizontală; pieziș; costiș. Linie -că. Poziție -că. Rază -că. 2) (despre ochi) Care are colțurile ridicate spre tâmple; codat. 3) (despre privire) Care vădește suspiciune; iscoditor. 4) gram.: Caz - orice caz în afară de nominativ. [Silabe o-blic] limba latina obliquus, limba franceza: oblique

5 * Cuvantul cu diacritice: óblic -ă
Cuvantul fara diacritice: oblic

Definitie: OBLIC, -Ă adjectiv Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziș. ♢ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etcetera). substantiv feminin (Matematica) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dat. [Conform: franceza oblique, limba latina obliquus].

6 * Cuvantul cu diacritice: óblic -ă
Cuvantul fara diacritice: oblic

Definitie: OBLIC, -Ă I. adjectiv înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș. o (lingv.) caz - = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etcetera). II. adjectiv , substantiv neutru (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. substantiv feminin (matematica) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< franceza oblique, limba latina obliquus)

7 * Cuvantul cu diacritice: óblic óblică
Cuvantul fara diacritice: oblic

Definitie: oblic (oblică), adjectiv – Pieziș. Franceza oblique, din limba latina obliquus. Accentul se poate datora influenței lui oblu. – Derivat oblicitate, substantiv feminin, după franceza obliquite.