1
Ispravă, isprăvi, substantiv feminin
1. Faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; prin extensiune aventură.
Locuțiune adjectiv De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere.
(Ir.) Poznă, năzdrăvănie.
2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă.
Expresie Fără nici o (sau vreo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic. – Din slavă Isprava, bulgară Izprava.
1. Faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; prin extensiune aventură.
Locuțiune adjectiv De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere.
(Ir.) Poznă, năzdrăvănie.
2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă.
Expresie Fără nici o (sau vreo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic. – Din slavă Isprava, bulgară Izprava.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ispravă isprăvi feminin 1) Rezultat favorabil obținut în urma unui efort fizic sau intelectual; reușită; izbândă; succes. 2) Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; șotie; poznă; boroboață; drăcie. [Silabe Is-pra-] /<slavă isprava, bulgară izprava
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Ispravă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat isprăvii; plural isprăvi
DOOM – dicționarul ortografic