Ișlic
Definitie, sens si explicatie
1Islic, islice, substantiv neutru Caciula de blana scumpa sau de postav, de format mare, cilindrica sau cu fundul patrat (din alt material), purtata de domni, de boieri si uneori de sotiile lor, iar mai tarziu de negustori, de lautari etcetera ♢ Expresie A calca (pe cineva) pe coltul islicului sau a pocni (pe cineva) la coada islicului = a jigni (pe cineva). [Varianta: (invechit) Slic substantiv neutru] – Conform: limba turca: b a s l ı k.
2Islic substantiv neutru, plural islice
3Islic (islice), substantiv neutru – Caciula de blana sau de postav.
Islicul din zibelina era rezervat domnitorului; ceilalti boieri il purtau de marimi diferite, dupa rangul pe care il aveau.
Pina la urma, la jumatatea secolul Xix, ajunsese sa fie insemnul distinctiv al lautarilor. – Varianta slic.
Limba Turca: islik, baslik (Loebel 250; Roesler 593; seineanu, Ii, 229; Tiktin), conform pol. szlyk, limba rusa šlik. – Derivat islicar, substantiv masculin (fabricant de caciuli; boier retrograd); islicarie, substantiv feminin (pravalie de caciuli).
Islicul din zibelina era rezervat domnitorului; ceilalti boieri il purtau de marimi diferite, dupa rangul pe care il aveau.
Pina la urma, la jumatatea secolul Xix, ajunsese sa fie insemnul distinctiv al lautarilor. – Varianta slic.
Limba Turca: islik, baslik (Loebel 250; Roesler 593; seineanu, Ii, 229; Tiktin), conform pol. szlyk, limba rusa šlik. – Derivat islicar, substantiv masculin (fabricant de caciuli; boier retrograd); islicarie, substantiv feminin (pravalie de caciuli).