K
Definitie, sens si explicatie
1K substantiv masculin invar.
A paisprezecea litera a alfabetului limbii romane, folosita in scrierea numelor proprii si in neologisme cu caracter international; sunete notate cu aceasta litera: A) consoana oclusiva palatala (2) surda (2), cu valoarea grupului de litere ch inainte de e si i; B) consoana oclusiva velara surda, cu valoarea literei c. [Pronuntat: ca].
A paisprezecea litera a alfabetului limbii romane, folosita in scrierea numelor proprii si in neologisme cu caracter international; sunete notate cu aceasta litera: A) consoana oclusiva palatala (2) surda (2), cu valoarea grupului de litere ch inainte de e si i; B) consoana oclusiva velara surda, cu valoarea literei c. [Pronuntat: ca].
2K, k substantiv masculin invar. [se citeste ca]
3!k
[se citeste ca/capa]
s. m / substantiv neutru
pl. k/k-uri [se citeste ca-uri]
[se citeste ca/capa]
s. m / substantiv neutru
pl. k/k-uri [se citeste ca-uri]