1
Lacrimă, lacrimi, substantiv feminin
1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului.
Expresie Cu lacrimi de sânge = cu mare durere.
Figurat Strop, picătură.
2. (La plural) Plâns.
Expresie În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Variantă: (popular) Lacrămă substantiv feminin] – Latină Lacrima.
1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului.
Expresie Cu lacrimi de sânge = cu mare durere.
Figurat Strop, picătură.
2. (La plural) Plâns.
Expresie În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Variantă: (popular) Lacrămă substantiv feminin] – Latină Lacrima.
DEX – dicționarul explicativ
2
Lacrimă lacrimi feminin 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezește ochii.
Cu lacrimi în ochi gata-gata să plângă. În lacrimi plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [Genitiv-dativ Lacrimii] /<latină lacrima
Cu lacrimi în ochi gata-gata să plângă. În lacrimi plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [Genitiv-dativ Lacrimii] /<latină lacrima
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Lacrimă (lacrimi), substantiv feminin – Strop de lichid secretat de ochi. – Variantă lacrămă. Aromână lacrimă, lacîrmă, meglenoromână lacrimă. Latină lacrĭma (Pușcariu 931; Candrea-dens., 938; Rew 4824; Dar), conform italiană, spaniolă, portugheză lagrima, provensală lagrema, franceză larme. – Derivat lăcrima, (aromână, meglenoromână lăcrămare), verb (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; popular, a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Pușcariu 933; Candrea-dens., 939 și Dar, lăcrima reprezintă direct latină lacrĭmāre); lăcrimitor, adjectiv (învechit, jalnic); lăcrimătură, substantiv feminin; lăcrimioară, substantiv feminin (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiță, substantiv feminin (diminutiv, planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (aromână lăcrimos, lăcărmos), adjectiv, conform italiană, spaniolă, portugheză lagrimoso, provensală lagremos (după Pușcariu 933 și Candrea-dens., 940, direct din latină lacrĭmosus); lăcrimicios, adjectiv (care produce lacrimi); înlăcrima, verb; înlăcrimat, adjectiv (cu lacrimi; împestrițat cu lînă); lăcrimătură, substantiv feminin; lăcrămație, substantiv feminin (reclamație), prin confuzie cu reclamație. – Derivat neol. lacrimal, adjectiv; lacrimatoriu, substantiv neutru; lacrimogen, adjectiv
DER – dicționarul etimologic
4
Lacrimă substantiv feminin (silabe -cri-), genitiv-dativ articulat lacrimii; plural lacrimi
DOOM – dicționarul ortografic