Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Inimă

1 * Cuvantul cu diacritice: ínimă
Cuvantul fara diacritice: inima

Definitie: INIMĂ, inimi, substantiv feminin I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare; cord¹. ♦ Piept. 2. (Popular) Stomac, burtă, pântece, rânză. ♢ Expresie A (mai) prinde (de) inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpata putere. Pe inima goală = cu stomacul gol, fără a fi mâncat ceva. A (se) simți greu la inimă = a-i fi greață, a-i veni să verse. 3. (La cărțile de joc) Cupă². 4. Piesă sau organ de mașină care are formă asemănătoare cu o inimă (I 1). II. Figurativ 1. Inima (I 1) considerată ca sediu al sentimentelor umane: a) (În legătură cu bucurii, plăceri) I s-a bucurat inima când a auzit vestea cea bună. ♢ Locutiune adverb După (sau pe) voia (sau pofta) inimii = după plac, nestingherit, cum îi e dorința. Cu (sau din) toată inima sau cu dragă inimă = cu tot sufletul, cu foarte mare și sinceră placere. ♢ Expresie A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit. A unge (pe cineva) la inimă = a face (cuiva) plăcere; a încânta, a bucura (pe cineva). Cât îi cere (cuiva) inima = atât cât vrea, cât poftește, cât are plăcere. A-i merge (cuiva ceva) la inimă = a-i plăcea (ceva) foarte mult. A-și călca pe inimă = a renunța la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată. b) (În legătură cu suferințe, dureri, necazuri) Îl doare la inimă când vede atâta risipă. ♢ Expresie A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi milă de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi colpeșit de durere. A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet. A-și răcori inima = a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul. A pune (ceva) la inimă = a se supăra (pentru ceva) mai mult decât merită. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispoziție, a indispune (pe cineva), a mâhni (pe cineva). A rămâne cu inima friptă = a rămâne mâhnit, dezolat, îndurerat. Parcă mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau roșu) prin inimă, se spune când cineva primește pe neașteptate o veste tristă sau când îl cuprinde o durere fizică în mod brusc. Inimă albastră = suflet trist, îndurerat; tristețe, melancolie, mâhnire, deprimare; furie, ciudă, mânie, necaz. Inimă rea = mâhnire, durere, amărăciune. A-și face (sau a-i face cuiva) inimă rea = a se mâhni (sau a mâhni pe cineva). c) (În legătură cu sentimente de iubire) Inima-mi zboară la tine. ♢ Expresie A avea (pe cineva) în (sau la) inimă = a iubi (pe cineva). A-i rămâne (cuiva) inima la... = a rămâne cu gândul la cineva sau la ceva care i-a plăcut. A avea tragere de inimă (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima să... = a se simți atras să facă ceva. d) (În legătură cu bunătatea sau răutatea cuiva, în loc. și în expresie) Inimă dreaptă = om drept, cinstit, corect. Inimă de aur = om bun. Slab de inimă = milos, impresionabil, influențabil. Cu inimă = bun, milos, înțelegător, uman. A avea inimă bună (sau de aur) sau a fi bun la inimă (sau cu inimă bună) = a fi bun, milos, înțelegător, darnic. A avea inima deschisă = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inimă = a spune cu toată sinceritatea, fără reticențe, a vorbi deschis, fără rezerve. A avea inima largă = a fi mărinimos, milos, darnic. A se muia la inimă sau a (i) se înmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se îndupleca. A nu-l lăsa pe cineva inima să..., se spune când cineva nu-și poate opri pornirile bune, acțiunile generoase. (A fi om) de inimă = (a fi om) bun, săritor. A fi fără inimă sau a fi rău (sau câinos, negru) la inimă = a fi rău, înrăit. (A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău. (A avea) inimă de piatră (sau impietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece. A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (În legătură cu instincte sau presimțiri) Îmi spune inima că s-a întâmplat o nenorocire. f) (În legătură cu curajul, cu îndrăzneala sau cu energia, cu puterea de voință sau de acțiune a cuiva) Înfruntă pericolul cu inima rece. ♢ Cu inimă = (loc. adverb ) energic, cu viața; (loc. adjectiv și adverb ) inimos, curajos; pasionat. ♢ Expresie A(-și) pierde inima = a-și pierde curajul, speranța, a se descuraja. A-și lua inima în dinți = a-și face curaj, a se hotărî să întreprindă ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune când cineva își recapătă calmul, echilibrul și curajul după un moment de emoție sau de spaimă. A (mai) prinde (la) inimă = a căpăta (din nou) putere, curaj, a se restabili sufletește, a nu-i mai fi teamă. A-i ține cuiva inima = a încuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frică de ceva; a se descuraja. A i se tăia inima = a-și pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerată ca centru și simbol al vieții sufletești. L-am șters din inimă. ♢ Locutiune adverb Din inimă sau din toată inima, din adâncul inimii = din tot sufletul, cu toată puterea sufletească. ♢ Expresie (A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată. III. Figurativ 1. Caracter, fire. Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă. 2. Ființa, om, individ. Înflăcărarea a cuprins toate inimile. IV. P. anal. 1. Mijloc, centru, interior. ♢ Expresie (Ir.) A rupe inima târgului = a) a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al acestuia. ♢ Inima carului (sau a căruței = partea din mijloc a carului (sau a căruței), care leagă osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai importantă, esențială a unui lucru. [Plural și (înv) inime. – Varianta: inemă substantiv feminin] – Limba Latina anima.

2 * Cuvantul cu diacritice: ínimă
Cuvantul fara diacritice: inima

Definitie: INIMĂ substantiv verifica cuvantul: abdomen, bărbăție, bravură, burtă, caracter, centru, curaj, cutezanță, dârzenie, esență, fire, fond, încumetare, îndrăzneala, materie, miez, mijloc, natură, neînfricare, om, pântece, semeție, stomac, structură, temeritate, temperament.

3 * Cuvantul cu diacritice: ínimă
Cuvantul fara diacritice: inima

Definitie: INIMĂ substantiv 1. (ANAT., MEDICAL) cord. (Suferă de -.) 2. suflet, (învechit) mațe (plural), pântece. (Oftează din adâncul -ii.) 3. verifica cuvantul: suflet. 4. verifica cuvantul: cupă. 5. verifica cuvantul: măduvă. 6. cocoș. (- la pepenele verde.)

4 * Cuvantul cu diacritice: ínimă
Cuvantul fara diacritice: inima

Definitie: inimă substantiv feminin, g.-d. art. inimii; plural inimi

5 * Cuvantul cu diacritice: ínimă -i
Cuvantul fara diacritice: inima

Definitie: INIMĂ -i f. 1) Organ central al aparatului circulator, de formă conică, musculos, situat în partea stângă a pieptului. Bătăile -ii. Operație la -. ♢ A-i trece (cuiva) un cuțit prin - a simți brusc o durere la inimă. 2) Focar de sentimente și emoții. ♢ Cu mare - (sau cu toată -a) cu mare plăcere. A-și lua -a în dinți a-și face curaj, biruind o frică; a îndrăzni; a se încumeta. A i se face (cuiva) -a cât un purice a simți o mare frică. A-i râde (sau a crește) (cuiva) -a a avea o mare bucurie. A i se pune (cuiva) pe - a i se face rău. A-l frige (pe cineva) la - a) a provoca (cuiva) o mare durere; b) a îndura o mare suferință morală. A avea o piatră la - a avea o neplăcere, o durere sufletească. A fi cu -a împăcată a se simți liniștit. A nu avea (pe cineva) la - a nu iubi, a nu suferi (pe cineva). 3) Fel de a fi al omului; trăsătură de caracter. ♢ A avea - de aur a fi foarte bun. A avea o - largă a fi mărinimos, darnic. A avea o - de piatră a fi nemilos. A fi câinos la - a fi rău, crud. A avea - deschisă a fi sincer. 4) fam. Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele; stomac. ♢ Pe -a goală pe nemâncate; pe stomacul gol. 5) (la cărțile de joc) Unul dintre cele patru semne distinctive de culoare roșie având forma unui astfel de organ. 6) Carte de joc marcată cu acest semn. 7) Mijloc sau partea de mijloc a ceva. -a mărului. -a motorului. ♢ -a căruței bară de lemn ce unește cele două osii. 8) Punct esențial, capital a ceva. -a orașului. -a romanului. limba latina anima

6 * Cuvantul cu diacritice: inímă ínimi
Cuvantul fara diacritice: inima

Definitie: inimă (inimi), substantiv feminin – 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stîngă a toracelui. – 2. Acest organ considerat ca sediu al sentimentelor, suflet. – 3. Bunătate, sensibilitate. – 4. Organ central, mijloc, parte internă. – 5. Partea din mijloc a căruței, care leagă osia de de dinainte cu cea de dinapoi. – 6. Bărbăție, curaj, îndrăzneală. – 7. Principiu vital, spirit. – 8. As de cupă. – 9. Grup central de patru bobi sau boabe folosit de vrăjitoare. – 10. Stomac, pîntece, burtă. – mr. inimă, megl. inimă. Limba Latina anima (Diez, I, 26; Candrea-Dens., 866; REW 475; Densusianu, GS, II, 6; Rosetti, I, 173), conform limba italiana anima, prov., cat. arma, franceza îme, sp., port. alma. Trecerea de la „suflet” la „inimă” apare numai în rom., conform totuși animus „inimă” întro glosă de la Toledo (Castro 162).Sensul de „pîntece” coincide cu cel al franceza coeur, bulgara sărce, limba greaca (veche) ϰαρδιά „parte superioară a stomacului”. Derivat inimioară, substantiv feminin (dim. al lui inimă; mosor, bobină); inimușcă, substantiv feminin (vergea din fier care susține mosorul suveicii); inimos, adjectiv (curajos, îndrăzneț; hotărît, întreprinzător; bun); inimoșie, substantiv feminin (curaj, vitejie, bărbăție); inimoșa, verb (a da curaj, a însufleți); inima, verb (a însufleți), formație hibridă după franceza animer.