Locul
Definitie, sens si explicatie
1Locul substantiv masculin
1. cavitate sapata in peretii mormintelor din epoca romana, in care se depunea trupul mortului.
2. (botanica) cavitate mica a unui organ (ovar, antena); loja (4). (< franceza locule, limba latina loculus)
1. cavitate sapata in peretii mormintelor din epoca romana, in care se depunea trupul mortului.
2. (botanica) cavitate mica a unui organ (ovar, antena); loja (4). (< franceza locule, limba latina loculus)
2Locul, loculi, substantiv masculin (Botanica) Cavitate a unui fruct in care se afla semintele; loja (Ii 1). [Varianta: Locula substantiv feminin] – Din franceza Locule.
3Locul -i m. bot.
Cavitate a unui fruct in care se afla semintele. /<fr. locule
Cavitate a unui fruct in care se afla semintele. /<fr. locule
4Locul substantiv masculin
1. (Arheol.) Cavitate sapata in peretii mormintelor din epoca romana, in care se depunea trupul mortului.
2. (Botanica) Mica incapere, cavitate, camaruta a unui fruct in care se afla semintele; loja (Ii). [Varianta locula substantiv feminin / < franceza locule, conform limba latina loculus].
1. (Arheol.) Cavitate sapata in peretii mormintelor din epoca romana, in care se depunea trupul mortului.
2. (Botanica) Mica incapere, cavitate, camaruta a unui fruct in care se afla semintele; loja (Ii). [Varianta locula substantiv feminin / < franceza locule, conform limba latina loculus].