Logoree
Definitie, sens si explicatie
1Logorée substantiv feminin crestere patologica a ritmului, a debitului vorbirii, la unii maniaci. ♢ (familiar) limbutie. (< franceza logorrhee)
2Logorée substantiv feminin Stare de excitatie psihica, care se caracterizeaza prin tendinta excesiva, nestapanita de a vorbi continuu si incoerent. ♦ (Familiar) Faptul de a vorbi mult si inutil; limbutie, locvacitate. – Din franceza Logorrhee.
3Logorée substantiv verifica cuvantul: flecareala, flecarie, flecarire, flecarit, limbutie, palavrageala, palavragire, palavragit, sporovaiala, sporovaire, sporovait, taifasuiala, taifasuire, taifasuit, trancaneala, trancanit, vorbaraie, vorbarie.
4Logoree substantiv feminin, art. logoreea, g.-d. logoree, art. logoreei
5Logorée f. 1) Stare patologica constand in predispozitia de a vorbi mult. 2) figurat: Tendinta de a vorbi mult si fara rost. [Art. Logoreea; G.-d. Logoreei; Sil. -re-e] /<fr. logorrhee
6Logorée substantiv feminin (Medical) Crestere patologica a ritmului si a debitului vorbirii, intalnita la unii maniaci. ♦ (Fam.) Limbutie. [Pronume -re-e, plural -ee, -ei. / < franceza logorrhee, conform limba greaca (veche) logos – cuvant, rhein – a curge].