Logos
Definitie, sens si explicatie
1Logos substantiv neutru
1. (in fil. materialista antica) ordinea, ratiunea cosmica, ipostaza a divinitatii; forma superioara a gandirii umane.
2. (familiar) cuvantare, discurs moralizator. (< limba greaca (veche), franceza logos)
1. (in fil. materialista antica) ordinea, ratiunea cosmica, ipostaza a divinitatii; forma superioara a gandirii umane.
2. (familiar) cuvantare, discurs moralizator. (< limba greaca (veche), franceza logos)
2Logos, logosuri, substantiv neutru
1. Termen folosit in filozofia materialista antica pentru a denumi ordinea cosmica, ratiunea cosmica sau destinul, o ipostaza a divinitatii, cuvantul divin.
2. (Ir. si familiar) Cuvantare, discurs. – Din limba neogreaca: Logos, franceza Logos.
1. Termen folosit in filozofia materialista antica pentru a denumi ordinea cosmica, ratiunea cosmica sau destinul, o ipostaza a divinitatii, cuvantul divin.
2. (Ir. si familiar) Cuvantare, discurs. – Din limba neogreaca: Logos, franceza Logos.
3Logos substantiv verifica cuvantul: alocutiune, cuvant, cuvantare, discurs.
4Logos substantiv neutru, plural logosuri
5Logos -uri n. 1) (in filozofia antica) Lege universala a dezvoltarii lumii; legea existentei. 2) iron.
Expunere oratorica in fata unui public; discurs; cuvantare. /<ngr. logos, franceza logos
Expunere oratorica in fata unui public; discurs; cuvantare. /<ngr. logos, franceza logos
6Logos substantiv neutru
1. (În filozofia materialista din Grecia antica) Principiul ultim al lumii, al existentei.
2. (Astazi ironic) Cuvantare, discurs. [< limba greaca (veche) logos].
1. (În filozofia materialista din Grecia antica) Principiul ultim al lumii, al existentei.
2. (Astazi ironic) Cuvantare, discurs. [< limba greaca (veche) logos].
7Logos (logosuri), substantiv neutru – Discurs, predica.
Ngr. λόγος (Galdi 206).
Secolul Xviii, azi ironic.
Ngr. λόγος (Galdi 206).
Secolul Xviii, azi ironic.