Lustru
Definitie, sens si explicatie
1Lustru2 substantiv neutru
1. stralucire; luciu.
2. (figurativ) falsa stralucire; superficialitate. (< franceza lustre, limba italiana lustro)
1. stralucire; luciu.
2. (figurativ) falsa stralucire; superficialitate. (< franceza lustre, limba italiana lustro)
2Lustru1 substantiv masculin
1. (termen antic) procesiune de purificare rituala a unei intinderi (cetate, ogor, tinut), prin inconjurarea ei in alai ceremonial, care se facea la Roma o data la cinci ani.
2. perioada de cinci ani. (< franceza lustre, limba latina lustrum)
1. (termen antic) procesiune de purificare rituala a unei intinderi (cetate, ogor, tinut), prin inconjurarea ei in alai ceremonial, care se facea la Roma o data la cinci ani.
2. perioada de cinci ani. (< franceza lustre, limba latina lustrum)
3Lustru1 substantiv neutru Stralucire naturala sau obtinuta prin procedee artificiale a suprafetei unui obiect; luciu. ♢ Expresie Saracie cu lustru = saracie mare, saracie lucie. ♦ Aspect lucios pe care il capata unele obiecte, stofe etcetera din cauza uzarii. ♦ Luciu imprimat fetelor obiectelor de incaltaminte printr-o prelucrare corespunzatoare. ♦ Figurativ (Peior.) Spoiala, stralucire aparenta; superficialitate. – Din franceza Lustre, limba italiana Lustro.
4Lustru2, lustri, substantiv masculin Interval de cinci ani. – Din franceza Lustre, limba latina Lustrum.
5Lustru3 substantiv neutru verifica cuvantul: Lustra.
6Lustru substantiv
1. luciu, stralucire, (invechit) perdaf. (- unei suprafete.) *
2. (figurativ) pospaiala, spoiala. (- de cultura.)
1. luciu, stralucire, (invechit) perdaf. (- unei suprafete.) *
2. (figurativ) pospaiala, spoiala. (- de cultura.)
7Lustru (interval) substantiv masculin, art. lustrul; plural lustri, art. lustrii
8Lustru (stralucire) substantiv neutru, art. lustrul; plural lustruri
9Lustru n. 1) Stralucire a suprafetei unui obiect, obtinuta prin slefuire, poleire sau frecare. 2) Luciu pe care il capata unele obiecte de imbracaminte, din cauza uzarii. 3) figurat Stralucire aparenta care produce o impresie inselatoare; spoiala; poleiala; pospaiala. [Silabe Lus-tru] /<fr. lustre, limba italiana lustro
10Lustru substantiv masculin
1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se facea la Roma o data la cinci ani.
2. Perioada de timp de cinci ani. [< limba latina lustrum, conform franceza lustre, limba italiana lustro].
1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se facea la Roma o data la cinci ani.
2. Perioada de timp de cinci ani. [< limba latina lustrum, conform franceza lustre, limba italiana lustro].
11Lustru substantiv neutru verifica cuvantul: Lustra.
12Lustru substantiv neutru – Stralucire, luciu. – Mr. lustru. limba italiana: lustro, partial prin limba turca: lustro „crema de ghete”, conform limba neogreaca: λοῦστρο „stralucire”.
Derivat in limba latina lustrum (Puscariu 1004) nu este posibila. – Derivat lustragiu, substantiv masculin (cel ce curata pantofii), din limba turca: lustraci; lustragerie, substantiv feminin (loc unde se lustruieste incaltamintea); lustrui, verb (a da pantofii cu crema; a curata, a da luciu); lustruiala, substantiv feminin (actiunea de a lustrui); lustrina, substantiv feminin (tesatura lucioasa), din franceza lustrine.
Derivat in limba latina lustrum (Puscariu 1004) nu este posibila. – Derivat lustragiu, substantiv masculin (cel ce curata pantofii), din limba turca: lustraci; lustragerie, substantiv feminin (loc unde se lustruieste incaltamintea); lustrui, verb (a da pantofii cu crema; a curata, a da luciu); lustruiala, substantiv feminin (actiunea de a lustrui); lustrina, substantiv feminin (tesatura lucioasa), din franceza lustrine.