Lătra
Definitie, sens si explicatie
1Lătra, latru, verb I. Intranzitiv
1. (Despre caini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hamai, a bate. ♦ Tranzitiv A se repezi asupra cuiva cu latraturi furioase.
2. (Depr.; despre oameni) A vorbi intruna, zadarnic si pe un ton rastit, a-si bate gura. – Limba Latina Latrare.
1. (Despre caini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hamai, a bate. ♦ Tranzitiv A se repezi asupra cuiva cu latraturi furioase.
2. (Depr.; despre oameni) A vorbi intruna, zadarnic si pe un ton rastit, a-si bate gura. – Limba Latina Latrare.
2Lătra verb a hamai, (popular) a bate, (regional) a blehai, (prin Banat) a puidai, (Moldova) a zapai. (Cainii -.)
3Latra verb (silabe -tra), indicativ prezent 3 singular si plural latra
4A lătra pers. 3 latra
1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete ascutite, scurte si sacadate, caracteristice speciei; a hamai. 2) fam. depr. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton violent de cearta); a hamai.
2. tranzitiv (despre caini) A ataca (in mod violent), scotand sunete caracteristice speciei; a hamai. [Silabe La-tra] /<lat. latrare
1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete ascutite, scurte si sacadate, caracteristice speciei; a hamai. 2) fam. depr. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton violent de cearta); a hamai.
2. tranzitiv (despre caini) A ataca (in mod violent), scotand sunete caracteristice speciei; a hamai. [Silabe La-tra] /<lat. latrare
5Latra (latru, latrat), verb – A scoate sunete specifice ciinilor.
Mr. alatru, alatrare, megl. latru, istr. lǫtru.
Limba Latina latrāre (Puscariu 949; Candrea-dens., 958; Rew 4928; Pascu, I, 30; Dar), conform limba italiana latrare, cat. lladrar, sp. ladrar. – Derivat latrat, substantiv neutru; latrator, adjectiv (care latra); latrator, substantiv masculin (ciine); latratura, substantiv feminin; alatra, verb (Oltenia, Banat, a latra), cu a-, conform acoperi, sau direct din limba latina allatrare (Scriban).
Mr. alatru, alatrare, megl. latru, istr. lǫtru.
Limba Latina latrāre (Puscariu 949; Candrea-dens., 958; Rew 4928; Pascu, I, 30; Dar), conform limba italiana latrare, cat. lladrar, sp. ladrar. – Derivat latrat, substantiv neutru; latrator, adjectiv (care latra); latrator, substantiv masculin (ciine); latratura, substantiv feminin; alatra, verb (Oltenia, Banat, a latra), cu a-, conform acoperi, sau direct din limba latina allatrare (Scriban).