1
Malotea, malotele, substantiv feminin Haină (lungă până la pământ), de obicei căptușită cu blană (scumpă), având marginile din față tivite cu blană, uneori cu guler și manșete de blană, purtată, în trecut, de femei; un fel de scurteică purtată de țărani în zilele de sărbătoare. – Din turcă Mallota.
DEX – dicționarul explicativ
2
Malotea (malotele), substantiv feminin – Haină de lînă cu gulerul și mînecile căptușite cu blană. – Aromână malot. Turcă (arab.) malluta, din neogreacă μηλωτή (Meyer, Türk.
St., I, 53; Șeineanu, II, 245; Eguilaz 446; Löbel 60; Berneker, II, 27; Lokotsch 1380; conform Vasmer, Greacă, 94), conform sârbă, croată mavluta, spaniolă marlota (Corominas, III, 268; R. Ricard, Bull. hisp., LIII, 131-56).
St., I, 53; Șeineanu, II, 245; Eguilaz 446; Löbel 60; Berneker, II, 27; Lokotsch 1380; conform Vasmer, Greacă, 94), conform sârbă, croată mavluta, spaniolă marlota (Corominas, III, 268; R. Ricard, Bull. hisp., LIII, 131-56).
DER – dicționarul etimologic
3
Malotea malotele feminin învechit Haină (lungă) căptușită și împodobită cu blană (scumpă), pe care o purtau femeile. /<turcă mallota
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Malotea substantiv feminin, articulat maloteaua, genitiv-dativ articulat malotelei; plural malotele
DOOM – dicționarul ortografic