Definitie Cherestea - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cherestea, (2) cherestele, substantiv feminin
1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie.
2. Figurativ (Familiar) Constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ♢ Expresie N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din limba turca: Kereste.

Varianta definitie 2: Cherestea substantiv lemnarie. (-ua unei constructii.)

Varianta definitie 3: Cherestea substantiv verifica cuvantul: osatura, schelet, sistem osos.

Varianta definitie 4: Cherestea substantiv feminin, art. cheresteaua, g.-d. art. cherestelei; plural cherestele

Varianta definitie 5: Cherestea -ele f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit in constructii. 2) Partea lemnoasa care constituie scheletul unei constructii; lemnarie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. Cherestelei] /<turc. kereste

Varianta definitie 6: Cherestea (cherestele), substantiv feminin –
1. Lemn de constructie. –
2. Material lemnos, lemnarie. –
3. Armatura, schelet. –
4. Fel, gen, tip, categorie personala. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu.
Limba Turca: kereste (Roesler 595; Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); conform limba neogreaca: ϰερεστές, bulgara kereste. – Derivat chiristigiu (var. cherestegiu), substantiv masculin (negustor de cherestea), din limba turca: keresteci, conform bulgara kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), substantiv feminin (depozit de cherestea).

Varianta definitie 7: Cherestea s.f. singular obraz. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)