Cherestea
Definitie, sens si explicatie
1Cherestea, (2) cherestele, substantiv feminin
1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie.
2. Figurativ (Familiar) Constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ♢ Expresie N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din limba turca: Kereste.
1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie.
2. Figurativ (Familiar) Constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ♢ Expresie N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din limba turca: Kereste.
2Cherestea substantiv lemnarie. (-ua unei constructii.)
3Cherestea substantiv verifica cuvantul: osatura, schelet, sistem osos.
4Cherestea substantiv feminin, art. cheresteaua, g.-d. art. cherestelei; plural cherestele
5Cherestea -ele f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit in constructii. 2) Partea lemnoasa care constituie scheletul unei constructii; lemnarie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-d. Cherestelei] /<turc. kereste
6Cherestea (cherestele), substantiv feminin –
1. Lemn de constructie. –
2. Material lemnos, lemnarie. –
3. Armatura, schelet. –
4. Fel, gen, tip, categorie personala. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu.
Limba Turca: kereste (Roesler 595; seineanu, Ii, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); conform limba neogreaca: ϰερεστές, bulgara kereste. – Derivat chiristigiu (var. cherestegiu), substantiv masculin (negustor de cherestea), din limba turca: keresteci, conform bulgara kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), substantiv feminin (depozit de cherestea).
1. Lemn de constructie. –
2. Material lemnos, lemnarie. –
3. Armatura, schelet. –
4. Fel, gen, tip, categorie personala. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu.
Limba Turca: kereste (Roesler 595; seineanu, Ii, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); conform limba neogreaca: ϰερεστές, bulgara kereste. – Derivat chiristigiu (var. cherestegiu), substantiv masculin (negustor de cherestea), din limba turca: keresteci, conform bulgara kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), substantiv feminin (depozit de cherestea).
7Cherestea s.f. singular obraz. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)