Mangan
Definitie, sens si explicatie
1Mangan substantiv neutru metal dur si sfaramicios, alb-cenusiu, foarte raspandit in natura, folosit la elaborarea unor aliaje. (< limba germana Mangan)
2Mangan substantiv neutru Element chimic din grupa metalelor, de culoare alba-cenusie, stralucitor, dur si sfaramicios, existent in natura sub forma de oxizi si intrebuintat in metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din limba germana Mangan.
3Mangan substantiv (Chimie) (invechit) manganez.
4Mangan (metal) substantiv neutru, simb.
Mn
Mn
5Mangan n.
Metal alb-cenusiu foarte dur si foarte sfaramicios, care exista in natura in stare de oxid si este folosit in metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ.
Mangan
Metal alb-cenusiu foarte dur si foarte sfaramicios, care exista in natura in stare de oxid si este folosit in metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ.
Mangan
6Mangan substantiv neutru Metal dur si sfaramicios, alb-cenusiu, foarte raspandit in natura. [< limba germana Mangan].
7Mangan (-ne), substantiv neutru – Dispozitiv, instalatie.
Ngr. μάγγανον.
Secolul Xvii, cuvant invechit – Derivat manganie, substantiv feminin (vraja, farmec), secolul Xvii, din limba neogreaca: μαγγανεῖα.
E dubletul lui mangealic, substantiv neutru (invechit, balista; cuvant invechit, macara; Olt., pirghie, palanca, proptea), din limba turca: mancalik, der. din limba greaca (veche) μάγγανον, conform sp. almajaneque si menghine.
Ngr. μάγγανον.
Secolul Xvii, cuvant invechit – Derivat manganie, substantiv feminin (vraja, farmec), secolul Xvii, din limba neogreaca: μαγγανεῖα.
E dubletul lui mangealic, substantiv neutru (invechit, balista; cuvant invechit, macara; Olt., pirghie, palanca, proptea), din limba turca: mancalik, der. din limba greaca (veche) μάγγανον, conform sp. almajaneque si menghine.