Marmură
Definitie, sens si explicatie
1Marmură substantiv feminin
1. roca metamorfica cu structura zaharoida, masiva, care se poate taia si lustrui usor.
2. bucata de marmura (1) prelucrata (statuie, element de arhitectura etcetera). (< limba latina marmor)
1. roca metamorfica cu structura zaharoida, masiva, care se poate taia si lustrui usor.
2. bucata de marmura (1) prelucrata (statuie, element de arhitectura etcetera). (< limba latina marmor)
2Marmură, (2, rar) marmuri, substantiv feminin
1. Roca calcaroasa cristalina, de diverse culori, care se poate ciopli si lustrui, intrebuintata la lucrari de sculptura si arhitectura. ♢ Expresie A fi marmura sau a fi rece ca o marmura (sau ca marmura) = a fi insensibil, a ramane indiferent fata de orice.
2. Bloc sau bucata de marmura (1) cioplita si lustruita; sculptura, statuie de marmura. [Varianta: Marmora substantiv feminin, (invechit) Marmor substantiv neutru] – Limba Latina Marmor, -oris.
1. Roca calcaroasa cristalina, de diverse culori, care se poate ciopli si lustrui, intrebuintata la lucrari de sculptura si arhitectura. ♢ Expresie A fi marmura sau a fi rece ca o marmura (sau ca marmura) = a fi insensibil, a ramane indiferent fata de orice.
2. Bloc sau bucata de marmura (1) cioplita si lustruita; sculptura, statuie de marmura. [Varianta: Marmora substantiv feminin, (invechit) Marmor substantiv neutru] – Limba Latina Marmor, -oris.
3Marmură substantiv verifica cuvantul: antrax, carbune, dalac, portelan, pustula, maligna.
4Marmura substantiv feminin, g.-d. art. marmurii; (sorturi, blocuri, statui) plural marmuri
5Marmură -i f. 1) Roca calcaroasa dura, de diferite culori, care, prin slefuire, capata aspect lucios si neted, fiind folosita in constructie si ca material pentru sculptura. ♢ A ramane de - a incremeni pe loc; a inmarmuri. A fi de - (sau A fi rece ca -a sau Ca o -) a fi indiferent, nepasator, rece fata de orice. 2) Bloc sau sculptura din asemenea material. [G.-d. Marmurii] /<lat. marmor, -oris
6Marmură substantiv feminin Roca calcaroasa cristalina care se poate taia si lustrui usor, folosita in lucrari de constructie, la executarea obiectelor de arta etcetera [Plural -ri, -re, varianta marmora substantiv feminin, marmor substantiv neutru / < limba latina marmor, limba italiana marmore].
7Marmura (marmuri), substantiv feminin – Roca cristalina divers colorata. – Varianta marmora, (invechit) marmure.
Mr. marmar, mr., megl. marmura.
Limba Latina marmor (Puscariu 1033; Candrea-dens., 1054; Rew 5368), conform limba italiana marmo, prov. marme, franceza marbre, sp. marmol, port. marmore.
Derivat din limba greaca (veche) μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai putin probabila.
Nu e cuvint popular, dar apare din secolul Xvii. – Derivat (in)marmuri, verb (a se impietri, a se intari), conform megl. marmurisi, calabr. ammarmurare; marmuriu, adjectiv (marmorean); marmoreu, adjectiv (marmorean), din limba italiana marmoreo.
Mr. marmar, mr., megl. marmura.
Limba Latina marmor (Puscariu 1033; Candrea-dens., 1054; Rew 5368), conform limba italiana marmo, prov. marme, franceza marbre, sp. marmol, port. marmore.
Derivat din limba greaca (veche) μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai putin probabila.
Nu e cuvint popular, dar apare din secolul Xvii. – Derivat (in)marmuri, verb (a se impietri, a se intari), conform megl. marmurisi, calabr. ammarmurare; marmuriu, adjectiv (marmorean); marmoreu, adjectiv (marmorean), din limba italiana marmoreo.