Menzil
Definitie, sens si explicatie
1Menzil, menziluri, substantiv neutru, substantiv masculin (Înv.)
1. Substantiv neutru: Nume dat in tarile romanesti, inainte de introducerea cailor ferate, serviciului de transport (pentru calatori si pentru corespondenta); olac.
2. Substantiv masculin Curier, stafeta. – Din limba turca: Menzil.
1. Substantiv neutru: Nume dat in tarile romanesti, inainte de introducerea cailor ferate, serviciului de transport (pentru calatori si pentru corespondenta); olac.
2. Substantiv masculin Curier, stafeta. – Din limba turca: Menzil.
2Menzil substantiv verifica cuvantul: curier, diligenta, mesager, postalion, posta, stafeta.
3Menzil (posta, diligenta, act) substantiv neutru, plural menziluri
4Menzil (curier, stafeta) substantiv masculin
5Menzil -uri n. cuvant invechit 1) Serviciu pentru corespondenta si pentru calatori. 2) Caruta de posta. /<turc. menzil
6Menzil (menziluri), substantiv neutru – Posta (organizatie, local si distanta). – Varianta mezil, mizil.
Limba Turca: menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym.
Wb., 94; seineanu, Iii, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, Ii, 37), conform limba neogreaca: μεντζίλι, bulgara, limba sarba: menzil. – Derivat menzilesc, adjectiv (de poste); menzilgiu, substantiv masculin (postas), din limba turca: menzilci; menzilhanea, substantiv feminin (localul postelor), din limba turca: menzilhane, toate cuvant invechit (secolul Xvii).
Limba Turca: menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym.
Wb., 94; seineanu, Iii, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, Ii, 37), conform limba neogreaca: μεντζίλι, bulgara, limba sarba: menzil. – Derivat menzilesc, adjectiv (de poste); menzilgiu, substantiv masculin (postas), din limba turca: menzilci; menzilhanea, substantiv feminin (localul postelor), din limba turca: menzilhane, toate cuvant invechit (secolul Xvii).