Mențiune
Definitie, sens si explicatie
1Mențiune substantiv feminin
1. mentionare; specificare, precizare.
2. distinctie constand in citarea cu elogii a cuiva in urma unui concurs. (< franceza mention, limba latina mentio)
1. mentionare; specificare, precizare.
2. distinctie constand in citarea cu elogii a cuiva in urma unui concurs. (< franceza mention, limba latina mentio)
2Mențiune, mentiuni, substantiv feminin
1. Semnalare, pomenire, mentionare; (concretizat) nota in care se dau informatii referitoare la un eveniment, la o persoana etcetera ♦ Indicatie, specificare,
2. Distinctie onorifica (mai mica decat premiul) care se acorda elevilor merituosi, concurentilor la o competitie etcetera [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Mention, limba latina Mentio, -onis.
1. Semnalare, pomenire, mentionare; (concretizat) nota in care se dau informatii referitoare la un eveniment, la o persoana etcetera ♦ Indicatie, specificare,
2. Distinctie onorifica (mai mica decat premiul) care se acorda elevilor merituosi, concurentilor la o competitie etcetera [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Mention, limba latina Mentio, -onis.
3Mențiune substantiv
1. verifica cuvantul: semnalare.
2. verifica cuvantul: insemnare.
3. verifica cuvantul: indicatie.
1. verifica cuvantul: semnalare.
2. verifica cuvantul: insemnare.
3. verifica cuvantul: indicatie.
4Mentiune substantiv feminin (silabe -ti-u-), g.-d. art. mentiunii; plural mentiuni
5Mențiune -i f. 1) Aducere la cunostinta; mentionare; semnalare. 2) Indicatie necesara. 3) Apreciere elogioasa pentru anumite merite. ♢ Diploma cu - diploma speciala inmanata studentilor eminenti. 4) Distinctie onorifica, mai mica decat premiul, acordata unor elevi, unor participanti la o competitie etcetera [Silabe -ti-u-] /<fr. mention, limba latina mentio, -onis
6Mențiune substantiv feminin
1. Mentionare, semnalare; indicatie speciala, specificare.
2. Distinctie care consta in citarea cu elogii a cuiva in urma unui concurs. [Pronume -ti-u-. / conform franceza mention, limba latina mentio].
1. Mentionare, semnalare; indicatie speciala, specificare.
2. Distinctie care consta in citarea cu elogii a cuiva in urma unui concurs. [Pronume -ti-u-. / conform franceza mention, limba latina mentio].