Merit
Definitie, sens si explicatie
1Mérit substantiv neutru calitate (deosebita) care face pe cineva sau ceva demn de stima, de pretuire; valoare. (< franceza merite, limba latina meritum)
2Mérit, merite, substantiv neutru Calitate, insusire remarcabila care face pe cineva sau ceva sa fie vrednic de stima, de lauda, de rasplata; valoare, virtute. ♢ Locutiune adverb Pe merit = pe buna dreptate, justificat. – Din franceza Merite.
3Merit antonim: meteahna, neajuns, viciu
4Mérit substantiv verifica cuvantul: valoare.
5Merit substantiv neutru, plural merite
6Mérit -e n. 1) Calitate deosebita care impune respect, lauda sau recompensa. 2) Ansamblu de calitati intelectuale sau morale. /<fr. merite
7Mérit substantiv neutru Ceea ce face pe cineva demn de stima, de pretuire, de consideratie; ceea ce face ca un lucru sa fie folositor si valoros. [Plural -te, -turi. / < franceza merite, limba italiana merito, limba latina meritum].