Merita
Definitie, sens si explicatie
1Merita verb tr. a fi vrednic de ceva; a i se cuveni. ♢ a justifica stima, pretuirea, interesul. ♢ (despre marfuri) a justifica pretul, a valora. (< franceza meriter, limba latina meritare)
2Merita, merit, verb I. Tranzitiv A fi vrednic de rasplata sau de pedeapsa potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul sa primeasca o rasplata (buna sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a indreptati pretuirea, interesul sau grija care i se acorda. ♦ Prin specializare: (Despre marfuri, obiecte de schimb) A justifica pretul cerut; a face, a valora. – Din franceza Meriter.
3Merita verb
1. (invechit) a invrednici, a meritarisi. (- laudele noastre.)
2. verifica cuvantul: face.
3. a i se cuveni. (- o bataie!)
1. (invechit) a invrednici, a meritarisi. (- laudele noastre.)
2. verifica cuvantul: face.
3. a i se cuveni. (- o bataie!)
4Merita verb, indicativ prezent 1 singular merit, 3 singular si plural merita
5A Merita merit
1. tranzitiv 1) (avantaje sau inconveniente) A fi in drept sa obtina sau sa sufere (in conformitate cu cele infaptuite). - lauda. - o pedeapsa. - respectul. 2) (despre actiuni, lucruri) A face sa fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Aceasta noutate merita confirmare. 3) A fi demn de a avea alaturi de sine (in viata).
2. intranzitiv A avea merite (intr-un anumit domeniu). /<fr. meriter
1. tranzitiv 1) (avantaje sau inconveniente) A fi in drept sa obtina sau sa sufere (in conformitate cu cele infaptuite). - lauda. - o pedeapsa. - respectul. 2) (despre actiuni, lucruri) A face sa fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Aceasta noutate merita confirmare. 3) A fi demn de a avea alaturi de sine (in viata).
2. intranzitiv A avea merite (intr-un anumit domeniu). /<fr. meriter
6Merita verb I. tr.
A i se cuveni, a fi vrednic de ceva. ♦ A avea calitati, merite care indreptatesc stima, pretuirea cuiva. [P.i. merit, 3,6 -ta. / < franceza meriter, limba italiana, limba latina meritare].
A i se cuveni, a fi vrednic de ceva. ♦ A avea calitati, merite care indreptatesc stima, pretuirea cuiva. [P.i. merit, 3,6 -ta. / < franceza meriter, limba italiana, limba latina meritare].