Metafizic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Metafizic, -ă I. adjectiv referitor la metafizica.
Ii. substantiv feminin
1. parte a filozofiei idealiste, avand ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simturi, care depasesc cadrul experientei.
2. metoda de cunoastere, opusa dialecticii, care considera fenomenele izolate unele de altele si imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de crestere si neaga contradictiile interne ale fenomenelor. (< franceza metaphysique, /Ii/, limba latina metaphysica, limba greaca (veche) metaphysiki, limba germana Metaphysik)
Ii. substantiv feminin
1. parte a filozofiei idealiste, avand ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simturi, care depasesc cadrul experientei.
2. metoda de cunoastere, opusa dialecticii, care considera fenomenele izolate unele de altele si imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de crestere si neaga contradictiile interne ale fenomenelor. (< franceza metaphysique, /Ii/, limba latina metaphysica, limba greaca (veche) metaphysiki, limba germana Metaphysik)
2Metafizic, -ă, metafizici, -ce, substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv
1. S.f.
Parte a filozofiei avand drept obiect cunoasterea absoluta, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simturile noastre, care depasesc cadrul experientei.
2. Substantiv masculin (Înv.) Metafizician.
3. Adjectiv Care apartine metafizicii (1), privitor la metafizica; care nu poate fi perceput cu simturile noastre, depasind cadrul realitatii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din limba greaca (veche) Metafisiki, Metafisikos, limba latina Metaphysica, limba germana Metaphysik, Metaphysisch, franceza Metaphysique.
1. S.f.
Parte a filozofiei avand drept obiect cunoasterea absoluta, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simturile noastre, care depasesc cadrul experientei.
2. Substantiv masculin (Înv.) Metafizician.
3. Adjectiv Care apartine metafizicii (1), privitor la metafizica; care nu poate fi perceput cu simturile noastre, depasind cadrul realitatii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din limba greaca (veche) Metafisiki, Metafisikos, limba latina Metaphysica, limba germana Metaphysik, Metaphysisch, franceza Metaphysique.
3Metafizic antonim: dialectic
4Metafizic adjectiv (Filoz.) transcendent, (invechit) metafizicesc.
5Metafizic substantiv verifica cuvantul: metafizician.
6Metafizic adjectiv m., substantiv masculin, plural metafizici; f. singular metafizica, plural metafizice
7Metafizic -ca (-ci, -ce) Care tine de metafizica; propriu metafizicii. Conceptie -ca. /<fr. metaphysique, limba germana metaphysich
8Metafizic, -ă adjectiv Referitor la metafizica. [Conform: franceza metaphysique].