Definitie Mie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MiE, mii, numeral cardinal, substantiv feminin I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si
1001.
1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ♢ (La plural; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri.
2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ♢ Locutiune adverb Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ♢ Expresie Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi.
A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etcetera
3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S.f.
Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Limba Latina Milia (plural lui mille).

Varianta definitie 2: MiE substantiv (familiar) miar. (Avea la el doar o - pentru cumparaturi.)

Varianta definitie 3: Mie substantiv feminin, art. mia, g.-d. art. miei; plural mii, art. miile

Varianta definitie 4: MiE1 mii num. cardinal 1) Noua sute plus o suta. 2) (cu valoare de numeral ord.) Al miilea; a mia. /<lat. milia

Varianta definitie 5: MiE2 mii f. 1) Numar constand din o mie de unitati. 2) Cifra
1000. 3) Obiect marcat cu cifra data. [G.-D. Miei] /<lat. milia

Varianta definitie 6: Mie pronume pers. in dativ.
Limba Latina mĭhi (Candrea-Dens., 1099).
Se foloseste in patru feluri diferite: mie in pozitie tare, ca in sp. a mi, si totdeauna impreuna cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), inaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) in pozitie enclitica sau proclitica: mi-a adus, dindu-mi; imi in urmatoarele cazuri: imi pare, imi aduc aminte, valoare emfatica, fata de mi-a duc aminte, pronuntare familiara.

Varianta definitie 7: Mie (mii), substantiv feminin – Numeral cardinal dupa 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’a, istr. mil’e.
Limba Latina mῑlia, plural lui mῑlle (Puscariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), conform limba albaneza miië (Philippide, II, 648), limba italiana mille, franceza, sp., port. mil. – Derivat miar, substantiv neutru (Argou), format dupa decar, sutar; mias, substantiv masculin (capitan peste o mie de soldati); inmii, verb (a inmulti cu o mie); miime, substantiv feminin (a mia parte).