Definitie Miji - Ce inseamna si explicatie

1: Miji, mijesc, verb Iv.
Intranzitiv
1. (La pers. 3) A incepe sa se zareasca; a aparea, a se ivi. ♢ Expresie A miji (sau reflexiv impers.) a se miji de ziua = a se face ziua.
A(-i) miji (cuiva) mustata = a incepe sa-i creasca unui tanar mustata, a fi pe punctul de a deveni barbat. ♦ (Despre plante) A rasari, a incolti.
2. A strange partial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu intunericul. ♢ Tranzitiv Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se inchide (de somn sau de oboseala). – Din bulgara Miža.

2: Miji verb verifica cuvantul: calauzi, conduce, dirija, ghida, indruma, povatui, sfatui.

3: Miji verb
1. verifica cuvantul: aparea.
2. verifica cuvantul: germina.

4: Miji verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural mijesc, imperfect 3 singular mijea; conjunctie: prezent 3 singular si plural mijeasca

5: A Miji -esc
1. intranzitiv 1) A incepe sa capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. ♢ - de ziua a se face ziua; a se lumina de ziua. A(-i) - (cuiva) mustata a incepe sa(-i) creasca (cuiva) mustata. 2) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a rasari. 3) A privi cu ochii pe jumatate inchisi (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu).
2. tranzitiv (ochii) A inchide pe jumatate. /<bulg. miža

6: Miji (mijesc, mijit), verb –
1. A clipi, a intredeschide ochii, a-i inchide pe jumatate. –
2. A dormita. –
3. A inchide ochii in jocul de-a baba oarba. –
4. A se ivi, a se lumina de ziua. –
5. (Refl.) (Despre mustata, plante) A incepe sa creasca. – Varianta amiji, umezi.
Megl. mijǫs.
Sl. mižati „a inchide ochii” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, Ii, 195; Berneker, Ii, 56; Graur, Bl, Vi, 172), conform bulgara mižja, zamižavam (› amiji), limba slava (veche) omežati (› umezi), limba sarba:, cr. mižiti, limba rusa smežiti (Vasmer, Ii, 113).
Conform: mica. – Derivat mija, substantiv feminin (closca); mijoarca, substantiv feminin (Bucovina, closca); mijitor, adjectiv (care se iveste); mijos, adjectiv (care clipeste); miza, substantiv feminin (sens nesigur; ceva ce abia mijeste, ceva nesemnificativ), secolul Xvii, cuvant invechit, folosit o singura data de Dosoftei.