Minimum
Definitie, sens si explicatie
1Minimum I. substantiv neutru
1. punct, limita inferioara.
2. cea mai mica cantitate, valoare, intensitate etcetera; minim (Iii).
Ii. adverb cel putin; macar. (< lat., franceza minimum)
1. punct, limita inferioara.
2. cea mai mica cantitate, valoare, intensitate etcetera; minim (Iii).
Ii. adverb cel putin; macar. (< lat., franceza minimum)
2Minimum substantiv neutru, adverb
1. Substantiv neutru: Punct, limita, faza reprezentand extrema inferioara.
2. Substantiv neutru: Cea mai mica cantitate, valoare, intensitate; minim1.
3. Adv.
În cantitatea, timpul, spatiul minim2; cel putin..., pe putin...; macar. – Din lat., franceza Minimum.
1. Substantiv neutru: Punct, limita, faza reprezentand extrema inferioara.
2. Substantiv neutru: Cea mai mica cantitate, valoare, intensitate; minim1.
3. Adv.
În cantitatea, timpul, spatiul minim2; cel putin..., pe putin...; macar. – Din lat., franceza Minimum.
3Minimum antonim: maxim
4Minimum substantiv minim.
5Minimum adverb
6Minimum substantiv neutru, art. minimumul
7Minimum -uri n.
Valoare inferioara a unei marimi variabile; limita inferioara; minim. /<lat., franceza minimum
Valoare inferioara a unei marimi variabile; limita inferioara; minim. /<lat., franceza minimum
8Minimum substantiv neutru Cea mai mica valoare pe care o poate lua o marime variabila. ♦ Punct, limita inferioara. adverb Cel putin; macar. substantiv neutru Verifica cuvantul: Minim. [< fr, limba latina minimum].