Mojic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Mojic, -ă, mojici, -ce, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: adj (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan.
2. Substantiv masculin si feminin: (Înv. si reg.) Țaran; p. gener. om de rand.
3. Substantiv masculin si feminin: (În forma mujic) Nume dat taranilor rusi inainte de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Varianta: Mujic, -a substantiv masculin si feminin:] – Din limba rusa Mužik.
1. Substantiv masculin si feminin: adj (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan.
2. Substantiv masculin si feminin: (Înv. si reg.) Țaran; p. gener. om de rand.
3. Substantiv masculin si feminin: (În forma mujic) Nume dat taranilor rusi inainte de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Varianta: Mujic, -a substantiv masculin si feminin:] – Din limba rusa Mužik.
2Mojic substantiv verifica cuvantul: satean, taran.
3Mojic adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: mitocan.
2. adjectiv verifica cuvantul: mitocanesc.
1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: mitocan.
2. adjectiv verifica cuvantul: mitocanesc.
4Mojic substantiv masculin, adjectiv m., plural mojici; f. singular mojica, g.-d. art. mojicei, plural mojice
5Mojic -ca (-ci, -ce) m. si f. 1) Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; marlan; mahalagiu; badaran; mitocan. 2) inv.
Om de rand. /<rus. mužik
Om de rand. /<rus. mužik
6Mojic (mojici), substantiv masculin –
1. Țaran, om simplu. –
2. Badaran, topirlan. –
3. (Adj.) Josnic, obraznic, nerusinat.
Rut., limba rusa mužik (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, Ii, 201), conform pol. muzyk, ceh. muzik.
Este dubletul lui mujic, substantiv masculin (taran rus), cultism din secolul Xix.
Derivat mojicesc, adjectiv (grosolan); mojiceste, adverb (cu mojicie); mojicie, substantiv feminin (grosolanie, obraznicie); mojicime, substantiv feminin (taranime, plebe); mojicos, adjectiv (taranesc).
1. Țaran, om simplu. –
2. Badaran, topirlan. –
3. (Adj.) Josnic, obraznic, nerusinat.
Rut., limba rusa mužik (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, Ii, 201), conform pol. muzyk, ceh. muzik.
Este dubletul lui mujic, substantiv masculin (taran rus), cultism din secolul Xix.
Derivat mojicesc, adjectiv (grosolan); mojiceste, adverb (cu mojicie); mojicie, substantiv feminin (grosolanie, obraznicie); mojicime, substantiv feminin (taranime, plebe); mojicos, adjectiv (taranesc).