Monocord -ă
Definitie, sens si explicatie
1Monocord, -ă I. adjectiv
1. (despre instrumente muzicale) cu o singura coarda.
2. (fig.; despre opere literare, artistice) monoton, uniform.
Ii. substantiv neutru vechi instrument cu o singura coarda, pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor si a acorda alte instrumente. (< franceza monocorde, limba latina monochordum /Ii/ limba germana Monochord)
1. (despre instrumente muzicale) cu o singura coarda.
2. (fig.; despre opere literare, artistice) monoton, uniform.
Ii. substantiv neutru vechi instrument cu o singura coarda, pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor si a acorda alte instrumente. (< franceza monocorde, limba latina monochordum /Ii/ limba germana Monochord)
2Monocord, -ă, monocorde, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singura coarda; care vibreaza intr-un singur ton. ♦ Figurativ (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv.
2. Substantiv neutru: Stravechi instrument muzical cu o singura coarda. [Plural si: (2) monocorduri] – Din franceza Monocorde, limba latina Monochordum, limba germana Monochord.
1. Adjectiv (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singura coarda; care vibreaza intr-un singur ton. ♦ Figurativ (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv.
2. Substantiv neutru: Stravechi instrument muzical cu o singura coarda. [Plural si: (2) monocorduri] – Din franceza Monocorde, limba latina Monochordum, limba germana Monochord.
3Monocord adjectiv , substantiv (Muzica)
1. adjectiv unicord. (Instrument -.)
2. substantiv canon. (Vechiul instrument numit -.)
1. adjectiv unicord. (Instrument -.)
2. substantiv canon. (Vechiul instrument numit -.)
4Monocord adjectiv verifica cuvantul: inexpresiv, monoton, neexpresiv, uniform.
5Monocord adjectiv n., f. monocorda; plural n. si feminin: monocorde
6Monocord substantiv neutru, plural monocorduri
7Monocord -da (-zi, -de) 1) (despre instrumente muzicale) Care are o singura coarda. 2) fig.
Care se caracterizeaza prin lipsa de variatie; monoton. /<fr. monocorde, limba latina monochordum, limba germana Monochord
Care se caracterizeaza prin lipsa de variatie; monoton. /<fr. monocorde, limba latina monochordum, limba germana Monochord
8Monocord, -ă adjectiv (Despre instrumente muzicale) Cu o singura coarda. ♦ (Figurat) Monoton, uniform, inexpresiv. substantiv neutru Instrument cu o singura coarda, folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor si a acorda alte instrumente. [< franceza monocorde, conform limba greaca (veche) monos – unic, chorde – coarda].