Monopol
Definitie, sens si explicatie
1Monopol substantiv neutru
1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuarii unor operatii etcetera
2. asociatie de mari intreprinderi capitaliste care concentreaza o parte importanta a productiei si a desfacerii unui anumit fel de produse.
3. (figurativ) drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. (< limba germana Monopol, franceza monopole)
1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuarii unor operatii etcetera
2. asociatie de mari intreprinderi capitaliste care concentreaza o parte importanta a productiei si a desfacerii unui anumit fel de produse.
3. (figurativ) drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. (< limba germana Monopol, franceza monopole)
2Monopol, monopoluri, substantiv neutru
1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominatie intr-un domeniu, intr-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Popular) Rachiu fabricat de o intreprindere care detine un monopol (1).
2. Privilegiu exclusiv, de drept si de fapt, pe care il poseda un individ, o intreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de intreprinderi care concentreaza in mana lor productia si desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate.
3. Figurativ Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. – Din limba germana Monopol, franceza Monopole.
1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominatie intr-un domeniu, intr-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Popular) Rachiu fabricat de o intreprindere care detine un monopol (1).
2. Privilegiu exclusiv, de drept si de fapt, pe care il poseda un individ, o intreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de intreprinderi care concentreaza in mana lor productia si desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate.
3. Figurativ Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. – Din limba germana Monopol, franceza Monopole.
3Monopol substantiv neutru, plural monopoluri
4Monopol -uri n. 1) Drept exclusiv; privilegiu special. 2) Mare intreprindere sau asociatie de intreprinderi care concentreaza productia si desfacerea produselor industriale cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate. /<germ.
Monopol, franceza monopole
Monopol, franceza monopole
5Monopol substantiv neutru
1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuarii unor operatii etcetera
2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de intreprinderi care concentreaza in mainile lor o parte atat de importanta a productiei, incat aceasta permite limitarea concurentei si stabilirea la marfuri a unor preturi ridicate, de monopol (1), ceea ce asigura obtinerea de profituri foarte ridicate.
3. (Figurat) Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. [Plural -uri. / < franceza monopole < limba greaca (veche) monos – unic, polein – a vinde].
1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuarii unor operatii etcetera
2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de intreprinderi care concentreaza in mainile lor o parte atat de importanta a productiei, incat aceasta permite limitarea concurentei si stabilirea la marfuri a unor preturi ridicate, de monopol (1), ceea ce asigura obtinerea de profituri foarte ridicate.
3. (Figurat) Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. [Plural -uri. / < franceza monopole < limba greaca (veche) monos – unic, polein – a vinde].