1
Mustață, mustăți, substantiv feminin I.
1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați.
Expresie (Familiar) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult.
(La plural) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale.
2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal.
1. (La plural) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor.
2. (Popular; la plural) Mătasea porumbului.
3. (Popular; la plural) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc.
4. (La plural) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Variantă: (popular) Musteață substantiv feminin] – Latină – Vezi *mustacea.
1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați.
Expresie (Familiar) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult.
(La plural) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale.
2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal.
1. (La plural) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor.
2. (Popular; la plural) Mătasea porumbului.
3. (Popular; la plural) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc.
4. (La plural) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Variantă: (popular) Musteață substantiv feminin] – Latină – Vezi *mustacea.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mustață mustăți feminin 1) Păr care crește deasupra buzei superioare la bărbați.
A-i râde (sau A-i zâmbi) cuiva mustața a fi mulțumit; a se bucura. A râde (sau A zâmbi) pe sub mustăți a râde abia observat. 2) la plural Peri lungi care cresc în jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele două fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antenă. 4) Fire subțiri situate în jurul gurii la unii pești, care servesc ca organe pentru pipăit. 5) la plural Țepi lungi și subțiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) popular Mătasea porumbului. [Genitiv-dativ Mustății] /<latină mustacea
A-i râde (sau A-i zâmbi) cuiva mustața a fi mulțumit; a se bucura. A râde (sau A zâmbi) pe sub mustăți a râde abia observat. 2) la plural Peri lungi care cresc în jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele două fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antenă. 4) Fire subțiri situate în jurul gurii la unii pești, care servesc ca organe pentru pipăit. 5) la plural Țepi lungi și subțiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) popular Mătasea porumbului. [Genitiv-dativ Mustății] /<latină mustacea
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Mustață (mustăți), substantiv feminin –
1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. –
2. Radicelă, radiculă. –
3. Țeapă, aristă. –
4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Aromână, meglenoromână mustață. Latină mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-dens., 1187; Rew 5803a), din greacă μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), conform bulgară mustak (Domaschke 90), albaneză mustakje, sârbă, croată mustač, italiană mostacchio, spaniolă mostacho. – Derivat mustăcios, adjectiv (cu mustață); mustăcioară, substantiv feminin (mustață mică), pe care Rew 5803 îl derivă de la un latină mustaciolum; mustăci, verb (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, substantiv feminin (probă de nemulțumire). – Din română provine bulgară mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228).
1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. –
2. Radicelă, radiculă. –
3. Țeapă, aristă. –
4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Aromână, meglenoromână mustață. Latină mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-dens., 1187; Rew 5803a), din greacă μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), conform bulgară mustak (Domaschke 90), albaneză mustakje, sârbă, croată mustač, italiană mostacchio, spaniolă mostacho. – Derivat mustăcios, adjectiv (cu mustață); mustăcioară, substantiv feminin (mustață mică), pe care Rew 5803 îl derivă de la un latină mustaciolum; mustăci, verb (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, substantiv feminin (probă de nemulțumire). – Din română provine bulgară mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228).
DER – dicționarul etimologic
4
Mustață substantiv feminin, genitiv-dativ articulat mustății; plural mustăți
DOOM – dicționarul ortografic