Mustra
Definitie, sens si explicatie
1Mustra, mustru, verb I. Tranzitiv si reflexiv (recipr.) A (se) dojeni, a(-si) imputa, a(-si) reprosa. ♢ Expresie (Tranzitiv) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau constiinta) = a avea remuscari, a se cai. – Limba Latina Monstrare.
2Mustra verb verifica cuvantul: certa.
3Mustra verb verifica cuvantul: blama, condamna, dezaproba, dracui, infiera, injura, ocari, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
4Mustra verb, indicativ prezent 1 singular mustru, 2 singular mustri, 3 singular si plural mustra
5A mustra mustru tranzitiv A trata cu reprosuri si observatii aspre; a dojeni. ♢ - pe cineva cugetul (sau Constiinta) a avea remuscari; a-i parea rau pentru faptele comise. /<lat. monstrare
6Mustra (mustru, at), verb – A certa, a dojeni, a admonesta.
Limba Latina monstrāre (Puscariu 1143; Candrea-dens., 1188; Rew 5665), conform limba italiana mostrare, cat., sp., port. mostrar.
Pentru semantism, conform seineanu, Semasiol.,
183. – Derivat mustrator, adjectiv (reprobativ).
Limba Latina monstrāre (Puscariu 1143; Candrea-dens., 1188; Rew 5665), conform limba italiana mostrare, cat., sp., port. mostrar.
Pentru semantism, conform seineanu, Semasiol.,
183. – Derivat mustrator, adjectiv (reprobativ).