1
Suprafață, suprafețe, substantiv feminin
1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
Locuțiune adverb La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.
2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat.
Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie.
(Geometrie) Arie2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Din Supra- + Față (după franceză surface).
1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
Locuțiune adverb La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.
2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat.
Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie.
(Geometrie) Arie2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Din Supra- + Față (după franceză surface).
DEX – dicționarul explicativ
2
Suprafață, suprafețe, substantiv feminin
1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
Figurat Exterior, aparență.
Locuțiune adjectiv De suprafață = care nu are profunzime; superficial.
Locuțiune adverb La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.
2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii.
(Geometrie) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Supra- + față (după franceză surface).
1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
Figurat Exterior, aparență.
Locuțiune adjectiv De suprafață = care nu are profunzime; superficial.
Locuțiune adverb La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.
2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii.
(Geometrie) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Supra- + față (după franceză surface).
DEX – dicționarul explicativ
3
Suprafață suprafețe feminin 1) Partea de deasupra a unui corp. Suprafața Pământului.
La suprafața apei.
La suprafață a) în partea exterioară; b) fără a pătrunde în esența lucrurilor; în mod superficial. De suprafață care este lipsit de profunzime; superficial. 2) figurat Partea de dinafară a unui lucru; aparență; exterior. 3) Figură geometrică formată prin deplasarea unei linii; arie. Suprafață arabilă. suprafața unui triunghi.
Suprafață de recepție teritoriu pe care își adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare. [Genitiv-dativ Suprafeței] /supra- + față
La suprafața apei.
La suprafață a) în partea exterioară; b) fără a pătrunde în esența lucrurilor; în mod superficial. De suprafață care este lipsit de profunzime; superficial. 2) figurat Partea de dinafară a unui lucru; aparență; exterior. 3) Figură geometrică formată prin deplasarea unei linii; arie. Suprafață arabilă. suprafața unui triunghi.
Suprafață de recepție teritoriu pe care își adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare. [Genitiv-dativ Suprafeței] /supra- + față
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Suprafață substantiv feminin
1. Față, parte exterioară a unui corp.
2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.
(Geometrie) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< Supra- + Față, după franceză surface].
1. Față, parte exterioară a unui corp.
2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.
(Geometrie) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< Supra- + Față, după franceză surface].
DN – dicționar de neologisme
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Suprafață substantiv feminin
1. față, parte exterioară a unui corp.
2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.
3. (matematică) arie limitată de o linie închisă. (după franceză surface)
1. față, parte exterioară a unui corp.
2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.
3. (matematică) arie limitată de o linie închisă. (după franceză surface)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Suprafață (-țe), substantiv feminin Exterior, întindere.
Traducere din latină superficies sau din franceză surface, adaptat la față. – Derivat superficial, adjectiv, din franceză superficiel; superficialitate, substantiv feminin, din franceză superficialite.
Traducere din latină superficies sau din franceză surface, adaptat la față. – Derivat superficial, adjectiv, din franceză superficiel; superficialitate, substantiv feminin, din franceză superficialite.
DER – dicționarul etimologic
7
Suprafață substantiv feminin (silabe -pra-), plural suprafețe
DOOM – dicționarul ortografic