Muzical -ă
Definitie, sens si explicatie
1Muzical, -ă, muzicali, -e, adjectiv
1. Care apartine muzicii (1), privitor la muzica, de sau pentru muzica. ♦ În care se executa piese, compozitii muzicale. ♦ Înzestrat cu simt, cu talent pentru muzica.
2. (Despre sunete, voce etcetera; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din franceza Musical.
1. Care apartine muzicii (1), privitor la muzica, de sau pentru muzica. ♦ În care se executa piese, compozitii muzicale. ♦ Înzestrat cu simt, cu talent pentru muzica.
2. (Despre sunete, voce etcetera; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din franceza Musical.
2Muzical antonim: nemuzical
3Muzical adjectiv
1. (Muzica) (invechit) muzicesc. (Compozitie -.)
2. verifica cuvantul: cantabil.
3. verifica cuvantul: armonios.
1. (Muzica) (invechit) muzicesc. (Compozitie -.)
2. verifica cuvantul: cantabil.
3. verifica cuvantul: armonios.
4Muzical adjectiv m., plural muzicali; f. singular muzicala, plural muzicale
5Muzical -a (-i, -e) 1) Care tine de muzica; propriu muzicii. Sunet -. 2) (despre persoane) Care este dotat cu aptitudini pentru muzica. Copil -. 3) Care are caracteristicile muzicii; placut la auz; armonios. Voce -a.
Limba -a. /<fr. musical
Limba -a. /<fr. musical
6Muzical adjectiv
1. Referitor la muzica, de muzica. ♦ Înzestrat cu simt, cu talent pentru muzica.
2. (Despre sunete, voce etcetera; adesea adverb ) Armonios, melodios. [Conform: franceza musical].
1. Referitor la muzica, de muzica. ♦ Înzestrat cu simt, cu talent pentru muzica.
2. (Despre sunete, voce etcetera; adesea adverb ) Armonios, melodios. [Conform: franceza musical].
7Muzical substantiv neutru Gen de spectacol cu o intriga narativa redusa, pretext pentru cantece si balet. [Varianta musical substantiv neutru / < limba italiana, limba engleza musical < limba engleza musical comedy].
8Muzical adjectiv
1. referitor la muzica. ♢ inzestrat cu simt, cu talent pentru muzica.
2. (despre sunete, voce etcetera; si adverb ) armonios, melodios. (< franceza musical)
1. referitor la muzica. ♢ inzestrat cu simt, cu talent pentru muzica.
2. (despre sunete, voce etcetera; si adverb ) armonios, melodios. (< franceza musical)