Necesitate
Definitie, sens si explicatie
1Necesitate, necesitati, substantiv feminin
1. Ceea ce se cere, se impune sa se faca; ceea ce este de absoluta trebuinta; trebuinta, nevoie. ♢ Expresie De prima necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Prin specializare: (La plural art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor si a urinei.
2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor. ♢ Locutiune adverb Cu necesitate = in mod imperios, obligatoriu, neaparat, inevitabil.
3. Utilitate, oportunitate. – Din limba latina Necessitas, -atis, franceza Necessite.
1. Ceea ce se cere, se impune sa se faca; ceea ce este de absoluta trebuinta; trebuinta, nevoie. ♢ Expresie De prima necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Prin specializare: (La plural art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor si a urinei.
2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor. ♢ Locutiune adverb Cu necesitate = in mod imperios, obligatoriu, neaparat, inevitabil.
3. Utilitate, oportunitate. – Din limba latina Necessitas, -atis, franceza Necessite.
2Necesitate substantiv
1. verifica cuvantul: trebuinta.
2. verifica cuvantul: cerinta.
3. cerinta, exigenta, imperativ, nevoie, obligatie, pretentie, trebuinta, (invechit si reg.) nistota, (invechit) nevointa, nevoire, recerinta, (figurativ) comandament. (-tile epocii noastre.)
4. (Fiziol.; plural art.) nevoile (plural art.), (popular) treaba (art.). (si-a facut -tile.)
5. verifica cuvantul: utilitate.
1. verifica cuvantul: trebuinta.
2. verifica cuvantul: cerinta.
3. cerinta, exigenta, imperativ, nevoie, obligatie, pretentie, trebuinta, (invechit si reg.) nistota, (invechit) nevointa, nevoire, recerinta, (figurativ) comandament. (-tile epocii noastre.)
4. (Fiziol.; plural art.) nevoile (plural art.), (popular) treaba (art.). (si-a facut -tile.)
5. verifica cuvantul: utilitate.
3Necesitate substantiv feminin, g.-d. art. necesitatii; plural necesitati
4Necesitate -ati f. 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerintelor); trebuinta; nevoie. ♢ De prima - absolut necesar. 2) Categorie filozofica care reflecta insusirile si raporturile ce au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. 3) la plural Proces fiziologic de evacuare a fecalelor si urinei. [G.-d. Necesitatii] /<lat. necessitas, -atis, limba franceza: necessite
5Necesitate substantiv feminin
1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuinta. ♦ (Spec.; la plural) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor si a urinei. ♢ Cu necesitate = in mod necesar.
2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [Conform: franceza necessite, limba italiana necessità, limba latina necessitas].
1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuinta. ♦ (Spec.; la plural) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor si a urinei. ♢ Cu necesitate = in mod necesar.
2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [Conform: franceza necessite, limba italiana necessità, limba latina necessitas].
6Necesitate substantiv feminin
1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate. ♢ (plural) proces fiziologic de evacuare a fecalelor si a urinei. o cu - = in mod necesar; obligatoriu; stare de - = situatie exceptionala in care statul poate lua anumite masuri in interesul apararii tarii.
2. categorie filozofica desemnand insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. (< franceza necessite, limba latina necessitas)
1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate. ♢ (plural) proces fiziologic de evacuare a fecalelor si a urinei. o cu - = in mod necesar; obligatoriu; stare de - = situatie exceptionala in care statul poate lua anumite masuri in interesul apararii tarii.
2. categorie filozofica desemnand insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. (< franceza necessite, limba latina necessitas)