Neogramatic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Neogramatic, -ă, neogramatici, -ce, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv (În sintagmele) scoala neogramatica sau curentul neogramatic = curent lingvistic care sustine principiul regularitatii schimbarilor fonetice (considerand analogia drept factor principal in aparitia formelor noi) si promoveaza studiul limbilor moderne.
2. Substantiv masculin si feminin: Adept al curentului neogramatic (1). [Pronuntat: ne-o-] – Neo- + Gramatic (dupa limba germana Junggrammatiker, franceza neo-grammairien, limba italiana neogrammatici).
1. Adjectiv (În sintagmele) scoala neogramatica sau curentul neogramatic = curent lingvistic care sustine principiul regularitatii schimbarilor fonetice (considerand analogia drept factor principal in aparitia formelor noi) si promoveaza studiul limbilor moderne.
2. Substantiv masculin si feminin: Adept al curentului neogramatic (1). [Pronuntat: ne-o-] – Neo- + Gramatic (dupa limba germana Junggrammatiker, franceza neo-grammairien, limba italiana neogrammatici).
2Neogramatic adjectiv m., substantiv masculin (silabe ne-o-gra-), plural neogramatici; f. singular neogramatica, plural neogramatice
3Neogramatic -ca (-ci, -ce): scoala -ca (sau curent -) curent lingvistic aparut spre sfarsitul secolul Xix, care a inceput sa acorde o atentie sporita studiului limbilor vii si dialectelor. [Silabe Ne-o-] /neo- + gramatic
4Neogramatic, -ă adjectiv Referitor la principiile si la metodele scolii neogramatice. ♢ scoala neogramatica = curent aparut in a doua jumatate a secolul Xix, fundat de lingvistii germani Osthoff si Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii si pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. substantiv masculin Adept al acestei scoli. [Dupa limba germana Junggrammatiker, franceza neo-gramairien, limba italiana neogrammatico].
5Neogramatic, -ă I. adjectiv scoala -a = curent lingvistic care sustine principiul regularitatii absolute a schimbarilor fonetice, analogia ca factor principal in crearea formelor noi si necesitatea studierii limbilor moderne si a dialectelor lor.
Ii. substantiv masculin adept al acestei scoli. (dupa franceza neo-gramairien, limba germana Junggrammatiker)
Ii. substantiv masculin adept al acestei scoli. (dupa franceza neo-gramairien, limba germana Junggrammatiker)