Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nobil -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: nóbil -ă
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: NOBIL, -Ă, nobili, -e, adjectiv , substantiv masculin și feminin: I. Adjectiv 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ♢ Metal nobil = metal prețios, verifica cuvantul: prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. Substantiv masculin și feminin:, adjectiv (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din limba latina nobilis, limba germana nobel, limba italiana nobile, franceza noble.

2 * Cuvantul cu diacritice: nobil
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: Nobil antonim: ignobil, josnic, vulgar, ticălos

3 * Cuvantul cu diacritice: nóbil
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: NOBIL adjectiv , substantiv 1. adjectiv verifica cuvantul: ales. 2. substantiv aristocrat, gentilom, patrician, senior, (rar) magnat. (- din apusul feudal al Europei.) 3. adjectiv verifica cuvantul: generos. 4. adjectiv verifica cuvantul: prețios.

4 * Cuvantul cu diacritice: nóbil
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: nobil adjectiv m., substantiv masculin, plural nobili; f. singular nobilă, g.-d. art. nobilei, plural nobile

5 * Cuvantul cu diacritice: nóbil -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: NOBIL² -ă (-i, -e) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește înalte calități morale; care are idei și senti-mente alese. Om -. 2) Care se impune prin distincție; distins. Faptă -ă. 3): Metale -e metale prețioase (aurul, argintul, platina). Gaze -e gaze, de obicei inerte (heliul, neonul etcetera), care se găsesc în cantități mici în atmo-sferă. 4) Care ține de nobilime; propriu no-bilimii. limba latina nobilis, limba germana Nobel, limba italiana nobile, limba franceza: noble

6 * Cuvantul cu diacritice: nóbil -i
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: NOBIL¹ -i m. Persoană care face parte din nobilime. limba latina nobilis, limba germana Nobel, limba italiana nobile, limba franceza: noble

7 * Cuvantul cu diacritice: nóbil -ă
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: NOBIL, -Ă adjectiv 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. ♢ Metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în cantități mici în atmosferă, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, grațios, elegant. 3. substantiv masculin și feminin: Care face parte din vârfurile privilegiate ale societății (mai ales în orânduirea feudală); aristocrat. [< limba latina nobilis, conform limba italiana nobile].

8 * Cuvantul cu diacritice: nóbil -ă
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: NOBIL, -Ă I. adjectiv 1. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos. o metal - = metal prețios; gaz - = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă. 2. distins, grațios, elegant. II. substantiv masculin f. persoană care face parte din nobilime. (< limba latina nobilis, limba germana nobil, limba italiana nobile, franceza noble)

9 * Cuvantul cu diacritice: nóbil nóbilă
Cuvantul fara diacritice: nobil

Definitie: nobil (nobilă), adjectiv – Ilustru, prețios, generos. Limba Latina nobilis (secolul XIX). Derivat nobiliar, adjectiv , din franceza nobiliaire; nobilime, substantiv feminin (noblețe, aristocrație); noblețe, substantiv feminin (distincție); înobila, verb, după franceza anoblir.