1
Noblețe substantiv feminin
1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1).
2. (Rar) Nobilime (1).
3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2).
4. Distincție, eleganță. [Variantă: Nobleță substantiv feminin] – Din franceză Noblesse.
1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1).
2. (Rar) Nobilime (1).
3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2).
4. Distincție, eleganță. [Variantă: Nobleță substantiv feminin] – Din franceză Noblesse.
DEX – dicționarul explicativ
2
Noblețe feminin 1) Caracter nobil. noblețe sufle-tească.
noblețea obligă se spune pentru a sublinia necesitatea corelației dintre poziția avansată a cuiva și comportarea lui. 2) Condi-ție de nobil. Titlu de noblețe. 3) Proveniență nobilă. [Genitiv-dativ Nobleței] /<franceză noblesse
noblețea obligă se spune pentru a sublinia necesitatea corelației dintre poziția avansată a cuiva și comportarea lui. 2) Condi-ție de nobil. Titlu de noblețe. 3) Proveniență nobilă. [Genitiv-dativ Nobleței] /<franceză noblesse
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Noblețe substantiv feminin
1. Calitate, rang de nobil (3).
Situație legală (care conferea anumite privilegii) atribuită anumitor persoane sau familii (mai ales în orânduirea feudală) de către principi, regi etc. pentru a-i deosebi de ceilalți cetățeni.
2. Caracterul a ceea ce este nobil (1, 2); distincție, eleganță. [Variantă nobleță substantiv feminin / conform franceză noblesse, italiană nobilezza].
1. Calitate, rang de nobil (3).
Situație legală (care conferea anumite privilegii) atribuită anumitor persoane sau familii (mai ales în orânduirea feudală) de către principi, regi etc. pentru a-i deosebi de ceilalți cetățeni.
2. Caracterul a ceea ce este nobil (1, 2); distincție, eleganță. [Variantă nobleță substantiv feminin / conform franceză noblesse, italiană nobilezza].
DN – dicționar de neologisme
4
Noblețe substantiv feminin
1. calitate, rang de nobil (II).
2. caracter nobil; generozitate, mărinimie, cavalerism; distincție, eleganță. (< franceză noblesse)
1. calitate, rang de nobil (II).
2. caracter nobil; generozitate, mărinimie, cavalerism; distincție, eleganță. (< franceză noblesse)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Noblețe substantiv feminin (silabe -ble-), articulat noblețea, genitiv-dativ articulat nobleței
DOOM – dicționarul ortografic