Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nod

1 * Cuvantul cu diacritice: nod
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: NOD, noduri, substantiv neutru 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâșii de pânză etcetera ca să se țină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâșii de pânză etcetera unde s-a făcut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete și s-a strâns tare; legătură obținută astfel. ♢ Locutiune adjectiv (Rar) În noduri = încâlcit, încurcat. ♢ Expresie A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgârcit. ♦ Loc de intersecție a două sau a mai multor căi de comunicație având direcții diferite. ♢ Nod de cale ferată = punct de intersecție a cel puțin trei linii principale de cale ferată, prevăzut cu instalații speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, încărcarea și descărcarea mărfurilor, deservirea călătorilor etcetera ♦ Loc de legătură, de întretăiere, de întâlnire a două sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei construcții etcetera 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer. ♢ Expresie A căuta (sau a găsi) (cuiva) nod în papură = a căuta sau a găsi cu orice preț greșeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovăți pe nedrept. ♦ Porțiune mică, rotundă, compactă, foarte tare dintr-o bucată de lemn, într-o scândură reprezentând locul de ramificație a crengilor pe trunchi. ♦ Aglomerare locală de material în masa unui corp, cu o structură mai compactă sau de culoare diferită față de rest. 3. (Înv. și popular) Articulație, încheietură (a degetelor). 4. (În sintagmele) Nodul gâtului (sau gâtlejului, beregatei etcetera) = mărul lui Adam. Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației. 5. Umflătură, tumoare, nodozitate, gâlcă rezultată dintr-o stare patologică. 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși. 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii, moleculele unei rețele cristaline. ♦ Punct dintr-un sistem de unde staționare în care amplitudinea oscilației are mereu o valoare nulă. 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite față de împrejurimi. ♢ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a cărui suprafață sunt așezate o centrală hidroelectrică și construcțiile hidrotehnice aferente. 10. Figurativ Senzație de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emoție sau de o enervare puternică. ♢ Expresie A înghiți (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilință (fără a putea spune nimic); b) a mânca în silă, cu mare greutate. 11. Figurativ Punct esențial de care depinde soluționarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie învinsă pentru soluționarea unei probleme. Nod gordian = problemă foarte grea sau cu neputință de rezolvat. ♢ Expresie A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situații căreia nu i se poate găsi o soluție. ♦ Moment culminant în desfășurarea acțiunii unei opere literare. 12. Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. – Limba Latina nodus.

2 * Cuvantul cu diacritice: nod
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: NOD substantiv verifica cuvantul: articulație, încheietură, măsea.

3 * Cuvantul cu diacritice: nod
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: NOD substantiv 1. (rar) înnodătură, (prin Transilvania) blonci. (- la o sfoară.) 2. ciot, (regional) cep. (- la o scândură ori în trunchiul unui arbore.)

4 * Cuvantul cu diacritice: nod
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: nod substantiv neutru, plural noduri

5 * Cuvantul cu diacritice: nod -uri
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: NOD -uri n. 1) Loc în care se leagă strâns capetele a două sau a mai multor fire (ațe, sfori, funii, cabluri etcetera). 2) Loc pe un singur fir unde a fost legat strâns un laț. -ul cravatei. ♢ A face (un) - a lega un nod; a înnoda. A face - peste - a lega mai multe noduri în același loc. A desface un - a dezlega un nod; a deznoda. - marinăresc nod special, folosit în marină, pentru a lega două parâme. A lega paraua cu zece -uri a fi foarte zgârcit. A lega -uri (pe socoteala cuiva) a bârfi. 3) Loc de intersecție a unor căi de comunicație. - de cale ferată. 4) Punct de pe tulpina unei plante, din care pornesc ramurile și frunzele. ♢ A căuta (sau a-i găsi) cuiva - în papură a căuta cuiva (sau a-i găsi) defecte pe care nu le are. 5) Porțiune rotundă dintr-o bucată de lemn; ciot. Scândură cu -uri. 6) Tumoare dură. 7) Parte (mai proeminentă) de pe suprafața corpului, unde are loc legătura dintre oase. ♢ -ul gâtului (sau gâtlejului) mărul lui Adam. 8) figurat Senzație de sufocare pe care o are cineva, când este enervat sau emoționat. ♢ A se urca un - în gât a) a se sufoca; b) a fi cuprins de neliniște; a fi emoționat. A înghiți -uri a îndura ceva în tăcere. 9) Parte esențială a unei probleme, de care depinde soluționarea acesteia; esență; fond; miez. -ul chestiunii. ♢ - gordian chestiune foarte complicată; problemă aproape insolubilă. A tăia -ul gordian a soluționa o chestiune complicată printr-o acțiune energică (deseori violentă). 10) Unitate de măsură pentru viteza navelor (egală cu o milă marină pe oră). 11) Punct de importanță deosebită; centru. ♢ - strategic centru de rezistență. - vital centru al bulbului rahidian, a cărui lezare antrenează moartea imediată. 12) Parte a unui mecanism în care se unesc două sau mai multe elemente simple. limba latina nodus

6 * Cuvantul cu diacritice: nod
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: NOD substantiv neutru (Mar.) Unitate pentru măsurarea vitezei în marș a navei, egală cu o milă (1852 m) pe oră. [Conform: franceza noeud].

7 * Cuvantul cu diacritice: nod
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: NOD substantiv neutru 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere. (< franceza noeud, limba engleza node)

8 * Cuvantul cu diacritice: nod nóduri
Cuvantul fara diacritice: nod

Definitie: nod (noduri), substantiv neutru – 1. Loc de legătură a două fire, a două fîșii de pînză etcetera – 2. Legătura dintre ram și trunchi. – 3. Umflătură, tumoare. – 4. Articulație. – 5. Milă marină. – 6. Intrigă, centru de acțiune. – 7. (Argou) Portofel. – Mr., megl. nod. Limba Latina nodus (Pușcariu 1187; Candrea-Dens., 1235; REW 5948), conform limba italiana nodo, franceza noeud, cat. nou, sp. nudo, port. no, limba albaneza nue. – Derivat noadă, substantiv feminin (coccis), ca neg-neagă, țol-țoală, țep-țeapă etcetera, conform mr. noadă „membru viril” (de la un limba latina noda, după Candrea-Dens., 1236 și Pascu, I, 128; din limba latina nodus încrucișat cu coadă, după Iordan, Dift., 189; din limba latina nates „fese, buci”, încrucișat cu coda, după Tiktin), ideea unei asocieri cu coadă fiind evidentă, conform cuvîntul următor; Nodea, substantiv masculin (nume propriu pentru demon), conform și alt nume popular al său Codea); nodei, substantiv neutru (învechit, articulație; rotulă), cu sufix -ei, conform grindei (din limba latina nodellus, după Scriban); nodit, substantiv neutru (Oltenia, rotulă); nodolan, substantiv neutru (Banat, fluierul piciorului), prin încrucișarea cu șodolan; nodos, adjectiv (cu noduri); noduros (var. nodoros), adjectiv (nodos), conform limba italiana nodoroso, nodoso; noduleț, substantiv masculin (mucos, țîngău); noduț, substantiv masculin (ghiocel, Galanthus nivalis); înoda, verb (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; reflexiv, a se atașa, a îndrăgi, a lega prietenie; (despre cîini) a se cupla), der. intern sau limba latina innodare (Mon. Germ. hist., XXXIV), după Candrea-Dens., 1238 și DAR, din limba latina nodare; desnoda, verb (a dezlega, a desface; a bate pe cineva, a părui).