Definitie Nor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Nor, nori, substantiv masculin
1. (Mai ales la plural) Masa (delimitata) de vapori sau de picaturi de apa, de cristale de gheata aflate in suspensie in atmosfera. ♦ Locutiune adjectiv si adverb Pana la (sau in) nori = (care se inalta) foarte sus. ♦ Locutiune verb A fi nor = a fi innorat. ♦ Expresie Traieste sau e (cu capul) in nori sau parc-ar fi cazut din nori, se spune despre o persoana straina de cele ce se petrec in jurul ei. ♦ Nor arzator = masa de gaze si de cenusa vulcanica cu temperatura ridicata care este expulzata in atmosfera in timpul eruptiei unui vulcan.
Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflata in diverse galaxii.
Norii lui Magellan = numele a doua sisteme stelare aflate in afara galaxiei noastre.
2. Masa densa si mobila de praf, de fum etcetera
3. Figurativ Multime compacta (si mobila) de fiinte (care intuneca zarea). [Varianta; (regional) Nour, nuor, substantiv masculin] – Lat Nubilum.

Varianta definitie 2: Nor substantiv masculin, plural nori

Varianta definitie 3: Nor -i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. -i de ploaie. ♢ - arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau In) -i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau A umbla) cu capul in (sau Prin) -i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau Parca a) cazut din - se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). - de praf. ♢ - de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

Varianta definitie 4: Nor (nori), substantiv masculin – Masa de vapori, de picaturi de lichid, de fum etcetera aflate in suspensie in atmosfera. – Varianta (Moldova) nour, (Oltenia) noor, (Banat) nuor, nuvar, (invechit) nuar. – Mr. nior, naur, megl. nor, istr. n(u)or.
Limba Latina nūbĭlus (Puscariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), conform limba italiana nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo.
Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesara.
Conservarea lui ou, oo in varianta se datoreaza, poate, prezenta lui r (Graur, BL, III, 53). – Derivat no(u)ros, adjectiv (innorat); (i)no(u)ra, verb (a se acoperi cu nori); nourata, substantiv feminin (oaie cu lina gri).