Nostru noastră
Definitie, sens si explicatie
1Nostru, noastră, nostri, noastre, pronume pos., adjectiv pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) I. Pron. pos.
1. (Înlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor si de un grup din care vorbitorul face parte, precum si numele acestora) Are o casa ca a noastra.
2. (Pop.; mai ales la m. plural; indica sotul, sotia, familia, rudele vorbitorului si ale persoanelor din acelasi grup cu ei, inlocuind si numele acestora) Cand vin ai nostri acasa?
3. (Indica lucrurile personale, proprietatea, preocuparile etcetera vorbitorului si ale persoanelor din acelasi grup cu el, inlocuind si numele acestora) Ma intorc la ale noastre. Ii. Adjectiv pos.
1. Care se afla in posesiunea vorbitorului si a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relatie de proprietate cu vorbitorul si cu grupul din care face parte acesta.
Casa noastra.
2. Care este legat printr-o relatie de apartenenta cu vorbitorul si cu grupul din care acesta face parte.
Picioarele noastre.
3. Care este legat printr-o relatie de dependenta cu vorbitorul si cu grupul din care acesta face parte.
Gazda noastra.
Stramosii nostri.
4. Care este spus, savarsit de vorbitor si de grupul din care acesta face parte.
Actiunea noastra. ♦ (Ca plural al modestiei) Meu.
Cartea noastra.
5. (Cu valoare obiectiva) Vine in ajutorul nostru. [Varianta: (regional) Nost, noasta pronume pos., adjectiv pos.] – Limba Latina Noster, nostra.
1. (Înlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor si de un grup din care vorbitorul face parte, precum si numele acestora) Are o casa ca a noastra.
2. (Pop.; mai ales la m. plural; indica sotul, sotia, familia, rudele vorbitorului si ale persoanelor din acelasi grup cu ei, inlocuind si numele acestora) Cand vin ai nostri acasa?
3. (Indica lucrurile personale, proprietatea, preocuparile etcetera vorbitorului si ale persoanelor din acelasi grup cu el, inlocuind si numele acestora) Ma intorc la ale noastre. Ii. Adjectiv pos.
1. Care se afla in posesiunea vorbitorului si a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relatie de proprietate cu vorbitorul si cu grupul din care face parte acesta.
Casa noastra.
2. Care este legat printr-o relatie de apartenenta cu vorbitorul si cu grupul din care acesta face parte.
Picioarele noastre.
3. Care este legat printr-o relatie de dependenta cu vorbitorul si cu grupul din care acesta face parte.
Gazda noastra.
Stramosii nostri.
4. Care este spus, savarsit de vorbitor si de grupul din care acesta face parte.
Actiunea noastra. ♦ (Ca plural al modestiei) Meu.
Cartea noastra.
5. (Cu valoare obiectiva) Vine in ajutorul nostru. [Varianta: (regional) Nost, noasta pronume pos., adjectiv pos.] – Limba Latina Noster, nostra.
2Nostru adjectiv verifica cuvantul: meu.
3Nostru/al nostru adjectiv m., plural nostri/ai nostri; f. singular noastra/a noastra, g.-d. noastre/a noastre, plural noastre/ale noastre
4Nostru/al nostru adjectiv m., plural nostri/ai nostri; f. singular noastra/a noastra, g.-d. noastre/a noastre, plural noastre/ale noastre
5Nostru (precedat de al) pr. m., plural ai nostri, g.-d. alor nostri; f. singular a noastra, plural ale noastre, g.-d. alor noastre
6Nostru2 noastra (nostri, Noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ♢ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra
7Nostru1 noastra (nostri, noastre) adjectiv pos. 1) Care apartine grupului in care se include si vorbitorul. 2) Care se afla in anumite relatii (de prietenie, de inrudire etcetera) cu cel caruia i se adreseaza vorbitorul. Mama noastra. 3) (in naratiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul - a avut multe de infruntat. 4) (se foloseste ca plural al modestiei in stilul oficial, administrativ, solemn, avand valoare de singular) Meu. Opinia noastra. /<lat. noster, nostra
8Nostru1/al nostru1 adjectiv pr. m. (prietenul nostru/un prieten al nostru, al nostru prieten; prietenului nostru/unui prieten al nostru), plural nostri/ai nostri; f. noastra/a noastra (prietena noastra/o prietena a noastra, a noastra prietena), g.-d. noastre/a noastre (prietenei noastre/ unei prietene a noastre), plural noastre/ale noastre (prietenele noastre, niste prietene ale noastre, ale noastre prietene; prietenelor noastre/unor prietene ale noastre)
9Nostru2 (al -) pr. m. (prietenul vostru e medic, al nostru e profesor), plural ai nostri, g.-d. alor nostri; f. a noastra, plural ale noastre, g.-d. alor noastre
10Nostru (-oastra), adjectiv pos. pers.
I plural – Varianta nost.
Mr. nostru, nost(u), megl., istr. nostru.
Limba Latina nostrum (Puscariu 1191; Candrea-dens., 1245; Rew 5961), conform limba italiana nostro, prov. nostre, franceza notre, sp. nuestro, port. nosso.
I plural – Varianta nost.
Mr. nostru, nost(u), megl., istr. nostru.
Limba Latina nostrum (Puscariu 1191; Candrea-dens., 1245; Rew 5961), conform limba italiana nostro, prov. nostre, franceza notre, sp. nuestro, port. nosso.