Definitie Oară - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OarĂ1, ori, substantiv feminin
1. (La singular; precedat de un numeral ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt.
2. (La plural; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ♢ Locutiune adverb De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea.
De putine ori = rareori.
De cate ori = de fiecare data. ♢ Locutiune conjunctie: Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Limba Latina Hora.

Varianta definitie 2: OarĂ2, oare, substantiv feminin (Regional) Oratanie. – Limba Latina Ovaria „ouatoare”.

Varianta definitie 3: OarĂ3 substantiv feminin verifica cuvantul: Ora.

Varianta definitie 4: OarĂ substantiv data. (Prima -.)

Varianta definitie 5: OarĂ substantiv verifica cuvantul: oratanie, pasare.

Varianta definitie 6: Oara (timp) substantiv feminin, plural ori

Varianta definitie 7: Oara (zool.) substantiv feminin, g.-d. art. oarei; plural oare

Varianta definitie 8: OarĂ ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la plural in componenta numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile cand se produce o intamplare sau un fapt care se repeta; data. Prima -. A treia -. De cinci ori. ♢ Ori de cate ori de fiecare data. /<lat. hora

Varianta definitie 9: Oara (oare), substantiv feminin – (Trans., Muntenia) Pasare de curte. – Varianta hoara.
Probabil din limba latina *ōvāria „care da oua” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 prefera ipoteza unui der. rom. de la ou).
E mai putin probabila der. din limba latina *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; conform REW 836a) si inca si mai putin cea din limba latina ala (Tiktin).
Se foloseste mai ales la plural – Derivat oratanie (var. oratenie), substantiv feminin (Oltenia, Muntenia, pasare de curte; stirpitura).

Varianta definitie 10: Oara (ori), substantiv feminin –
1. (Înv., rar) Ora, ceas. –
2. Data. – Mr., megl. oara.
Limba Latina hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puscariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), conform limba albaneza herë (Philippide, II, 644), limba italiana, prov. ora, franceza heure, sp., port. hora.
Expresia a-si veni in ori (Bucovina, Trans., Banat, a-si veni in fire) pare sa aiba la baza acelasi cuvint. – Derivat ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adverb (invechit, o data; cind), cu a- adverbial, conform limba albaneza aherë.